Sunt un anormal normal!

De mic am simtit ca nu apartin turmei si mi-am dorit sa nu fiu ca ceilalti. Mi-a iesit fara compromisuri. Pentru ca, zic eu, adevaratul compromis e sa fii ca restul si prea putin ca tine. In ultima vreme mi-am pus o serie de intrebari pe aceasta tema si le-as putea ingloba pe toate in una singura: a fost intelept sa imi doresc asta?

Fericirea e un termen de neinteles pentru mine, asa cum a ramas pana la urma, pentru toti ganditorii. Intre stoicism si hedonism, intre ascet si pleasure activist, nu se stie cum e mai bine si cine se bucura mai mult de viata. Se stie, insa, ca e foarte greu sa iesi din normalitate (pentru ca nromalitatea e definita de majoritate). Pe sistemul ‘multi si prosti’, ei definesc adevarul, chiar daca tu il tii in mana. Poate va ganditi ca se (mai) poate schimba ceva. Ei bine, nu. Nu iese asa cum vrem noi, cel putin in multe dintre cazuri.

Nu suport sa imi spuna cineva ca ‘asa e normal’. Ce e normal? Ce ati imbratisat voi, ca sunteti multi la numar? De fapt, toti aspira la o anormalitate usoara, iar cand iese unul in evidenta il blamati, admirandu-i tacit curajul care va lipseste. Sa fii autentic presupune un sacrificiu mai mare decat iti poti imagina. Una e sa te apuce o criza dupa 40 de ani si sa zica lumea ca ai luat-o pe aratura, iar alta e sa fii asa de cand te stii.
Cine decide care e normalitatea fiecaruia dintre noi?

Stiu doar ca asa s-a lasat de cand lumea si pamantul, cu mici exceptii, dar este un aspect de luat in calcul. Cei care se regasesc in ceea ce incerc sa spun, imi vor da dreptate.

C’est la vie, toujours parchive. Sunt curios de normalitatea unora, macar sa vad, sa simt, sa inteleg!!!
Repet, e greu sa fii tu, sa ramai acelasi in pofida timpurilor actuale care devalorizeaza oamenii mai mult decat le e sortit. Mereu tindem dupa ce au altii sau ne arata ca au, gandindu-ne cum o fi. Daca nu era asa si era invers? De ce mie sau mie de ce nu? Ma lupt cu toate astea, ca sa nu mai existe in mine si sa descopar partea plina a paharului care, uneori pare fara fund, iar alteori da pe afara.

Se spune ca exista un plan pentru fiecare, unul preales, prestabilit/sortit. Mda… suntem 8 miliarde. De destine speciale. :))

Asa ca lozinca ‘fii altfel’ e un caca-maca. Fii cum vrei! Cum simti, cum poti. Nu reusim sa ne multumim noi pe noi, daramite pe altii!