Simt ca nu mai simt

Vine o zi cand iti dai seama cat de rece esti. Porti haine frumoase, calduroase, umbli prin locuri alese, vezi tot ce e frumos, mananci ce e mai bun. Si nu mai simti nimic. Cand trece prea mult timp de cand esti singur, uiti sa oferi si uiti sa primesti. Ingheti. Asta patesc eu si mi-o spun cei din jur. Ceea ce trebuia sa fie un mecanism de aparare s-a transformat in a doua mea piele. O capcana in care sunt prizonier. Nu imi dau seama cum pot iesi din asta, cum pot sa repar situatia, insa e un must. Deja am pierdut ceva ani, iar treaba cu ‘one life, one whole’ se duce pe apa sambetei in fata mea.

Lucrurile se desfasoara cu o asa viteza, incat nu ai timp sa realizezi ca te schimba fara drept de apel. Te refugiezi in job, in rutina unor obiceiuri si ritualuri, uitand de cel mai important aspect al vietii tale: Tu!
Gresim, iubim, invatam, plangem, radem, traim. Familia, prietenii, nimeni nu poate simti in locul tau si nimeni nu poate sta langa tine zi de zi. Pana la urma, esti singur, asa ca move on!

Viata e precum prognoza meteo. Ploua, ninge, cod galben, dar cu totii stim ca vine si soarele intr-o zi. Speranta ne face inima sa bata.