Sa iei, fara s-o iei!
Cine (mai) are incredere in oameni? E de felicitat, admirat si invidiat. Toti ne plangem ca ne-am luat-o, ca am fost muiti/fraieriti. Si nu o data. De mai multe ori, constant, consecvent, perseverent, ca si cand ar fi singura stabilitate intr-o lume instabila. Sau… O poti explica mai frumos: ne-am ars cu ciorba si acum suflam si-n iaurt. Nu suport vorba aia “sa nu ai asteptari”. Pai cum sa n-ai, cata vreme ai asteptari de la tine insuti? E greu si tind sa cred ca aproape inuman sa nu ai asteptari, sa nu te implici. Cel putin, eu nu reusesc. Da, e wrong, realitatea imi dovedeste zilnic asta, pentru ca am tendinta sa ma raportez la mine, sa fiu subiectiv, sa ma victimizez in timp ce amestec lucrurile si uimindu-ma de ce fiasco am creat. Iar.
Undeva gresesc. Clar. Dar a gresi e omeneste, a o beli e prosteste. Ideea e ca a fi mai indiferent e cool, trendy, fiecare pentru el da roade. Uite-asa, cat traim invatam si nu cred ca evoluam.
Fuse si se duse sufletul, iubirea neconditionata, multi nu suntem in stare sa ne iubim pe noi insine, cum am putea pe altii?
In cei sapte ani de Bucuresti am vazut multi oameni schimbati din cauza banilor, transformati la propriu, uitand de unde au plecat, cum, dar mai ales cu cine. Se spune ca fiecare intra in vietile noastre cu un scop, iar ulterior paraseste barca pentru ca si-a facut treaba. Karmic, s-a rezolvat ceva, ai invatat o lectie, ti-a transmis un mesaj care iti va folosi in viitor sau, pur si simplu, nu mai e nimic de oferit/de primit. Daca e asa, inseamna ca totul e schimb pe schimb, orice are pretul lui, suntem prinsi intr-un troc al vietii erodat de materialism si corupt de superficialitatea care ne cuprinde sufletele, ne pateaza aura si ne invenineaza mintile. Pacat ca pentru suflete nu exista spalatorii chimice.
E greu sa stai si sa ramai contra valului. Nu mai spun ca e o dovada de iubire sa incerci sa ii arati celuilalt care e directia corecta. Dorim sa iubim, nu gasim. Cand gasim, fugim. What the fuck? Despre ce vorbim si incotro ne ducem?
Cunoasterea si evolutia noastra, nu aia individuala, egoista, ci aia ca specie- in ce consta? Cautam cu disperare raspunsuri si vorbim despre simplitate doar pentru ca ne dam seama de cat ne-am complicat, cat de robotizati suntem si ca ne-am depersonalizat devenind doar surse de venit pentru altii. Atat. Uitati-va in jur, faceti radiografia rutinei cotidiene si vedeti cum ne traduce vietile. Exista pamant pentru toti si foarte multi n-au case. Natura ne da mancare si apa. Totusi, le cumparam din supermarketuri, scump chiar. Pamantul ne da tot si noi platim pentru orice.
Mai dormim? Cat? Dumnezeu cu mila!
#theblackman