Radiografia celui mai simplu dintre barbati

Mă gândeam zilele astea: mie chiar îmi place că sunt bărbat! Nu e vorba de argumentele clasice, că e mai greu să fii femeie, că trebuie să te epilezi, pensezi etc.etc.etc., să fii perfectă la orice oră, că trebuie să mergi pe tocuri sau să treci prin alte experiențe tipic femeiești. Și bărbații au chinurile lor, unii dintre ei se îngrijesc poate mai mult ca o femeie, alții iubesc mai intens, mai sincer și atât de frumos, încât ai spune că nu mai e vorba de gen. Ci de profunzime. Îmi place că sunt bărbat. E un sentiment de trufie îmbrățișată cu modestie. Am încercat să îl redau in my „good morning poem”.

Radiografia celui mai simplu dintre bărbați

Sunt bărbat. ce conteaza cum mă-mbrac?
Un bărbat. ce contează când, cum tac?
Eu, bărbat. Și pe stradă, și în pat,
Bărbat. Când mai scund, când mai înalt,
Acel bărbat. Iubesc și sărut cu drag,
Mă arunc, te caut cu trac. Este simplu:
Sunt bărbat!