Oda celor care…
Cumva, ni s-a cuvenit.
Am ucis, distrus si lovit
Al nostru spirit necopt, nefacut.
Insa un ceas suna a amintire,
De ce suntem aici, veniti,
Sa ne imbracam in iubire
Caci pentru asta traiesc si traiti.
Noi suntem totul. Si, totusi,
Nimic.
Suntem carcase de unica folosinta
Un pic
De spirit nemuritor
In care tipa divinul de dor.
Suntem copiii celui Dintai,
Plamaditi din iubirea-i
Si dorul pamantului.
De ne-am trezi din asta risipire
Si am gasi in noi iertarea
Am ajunge la regasire
Am impleti cerul cu marea
Si-am face din tot Universul o muma
Vindecand rani ce dor azi sub soare
Am culege pastile din luna
Pentru a nu ne mai distruge propria natura.
#theblackman
denis
0
Tags :