Oare ce-i fericirea?

M-a întrebat o prietenă ce înseamnă fericirea pentru mine. Nu e ca și când nu m-aș mai fi gândit la asta, cred că toți căutăm în anumite momente răspunsuri și soluții pentru a prelungi clipele frumoase. Numai că atunci când trebuie să pui „fericirea” în cuvinte, să o definești sau să o așezi sub lentila microscopului, trebuie să o iei de la capăt, cu liniuță. Ca la clasa I. Deeeeci, pentru mine, fericirea este:
-Să mă trezesc sănătos dimineața (și să rămân așa toata ziua ).
-Să o sun pe mama și să aud că este bine.
-Să văd soarele pe cer. La propriu. Când e ascuns de nori, parcă nimic nu e la fel. Și la figurat. Să găsesc mereu lumina până și în cele mai întunecate zile.
-Să-mi pup prietenii pe Whatsapp..
-Să încep să o stresez pe Monica Munteanu.
-Să am o zi când la job toate planetele sunt aliniate și îmi merge strună. Bănuiesc că nu citesc horoscopul care trebuie.
-Să admir casele frumoase din București și să urmăresc oamenii care zâmbesc. Să-i urmăresc cu privirea, nu cu picioarele. )
Bineînțeles, o să mă rezum la un mare adevăr istoric, înțelepciunea seculară și celebrul clișeu: fericirea e relativă și trecătoare. Sau la unii o fi mai statornică, în funcție de cât de buni au fost în altă viață. Mai cred că fericirea se trăiește în doi. Sinonimă cu momentele și bucuriile simple, cu trările intense, cu visurile și planurile de viitor. Fericirea înseamnă emoție. Sunt eu. Tu. Noi toți. Mi se întâmplă să știu perfect teoria, dar să pic la practică. Pentru că e greu să fii cu gura până la urechi atunci când ai griji de tot felul. Azi îmi dau seama că nu-mi dau seama cum a trecut timpul. Că viața e prea scurtă ca să ne amărâm. Nu trebuie să ai cine știe ce terenuri și proprietăți pentru a-ți putea crea un loc numai al tău, un colț de bucurie ascuns în tine, acolo unde nu încape privirea curioșilor, doar soarele ce încălzește.
Luați-mă în seamă sau nu mă luați. Poate nu sunt cel mai bun exemplu, nu mă prea exteriorizez și sunt mega rational. Iar raționalitatea e confundată adesea cu pesimismul.
Să revenim: fericirea e iubire. De frumos, de adevăr, de natură. Iubirea pentru ceilalți. Cuvântătoare și necuvântătoare. Iubirea pentru Dumnezeu.