O belesti si te miri de ce platesti

Cantecul spune ca “It’s a Man’s World”. Din pacate sau din fericire, viata nu are coloana sonora, iar versurile sunt inlocuite de actiunile noastre. Traim intr-o lume care nu mai este nici a barbatilor, nici a femeilor, cat a ideii de consum, de supunere, subordonare inconstienta in fata unor legi scrise si nescrise, dogme, religii. Am uitat ce e omenia, ne-am indepartat de la adevaratul scop si de la simplitatea lucrurilor ascunzandu-le in spatele unor panouri luminoase cu reclame la produse minune.

Desi nu imi este lejer sa accept asta, trebuie sa fiu sincer cu mine si cu ceilalti: imi cam place viata! Ma refer la materialism, la bling-bling, glam-glam, la toate lucrurile frumoase pe care mi le doresc si de care ma inconjor. Imbratisez marketingul care ucide spiritul, care ne face sclavii lumii postmoderne. Suntem ocupati cu joburile, neajunsurile, frustrarile, ne e infuzat un soi aparte de ceata in minte si nu mai putem vedea cat distrugem si in ce doza ne mutilam spiritul atat de frumos in esenta, pur si luminos.

Greu, usor, mai mult greu decat usor, trebuie sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului. Altfel, isi ia singur. Orice actiune e urmata de o reactiune. Iar de treaba asta ne putem da seama mai mult ca oricand in cazul actiunilor negative care se intorc inzecit, precum un bumerang ce loveste salbatic atunci cand nu te astepti. Kindly reminder: the one and only vinovat suntem noi.