• +40 745226954
  • radudenispr@gmail.com
  • Bucuresti

“A fi placut” de toti este imposibil si din start o miza pierduta

Inceputurile mele se trag inca din scoala cand aranjam evenimente de genul urmatorului: aranjam cu cativa baieti sa se lege pe strada de tipa de care-mi placea, pentru a interveni eu astfel la momentul potrivit sa o salvez. Ca un print coborat de pe un cal-alb. Vedeti si voi potentialul? Haideti in aceasta breasla, vom fi ca o mare familie. Aduceti voi sampania, aduc eu ciocolata iar Denis Radu poate se va induiosa si ne va spune blajin cateva cuvinte despre aceasta meserie frumoasa. Si-a castigat acest drept devenind omniprezent pe piata evenimentelor cu nume.

Eu nu cred ca noi ne alegem job-urile, ci ele ne aleg pe noi. Vorbeste-ne putin despre radacinile acestei pasiuni de-a ta si cum s-a transformat intr-un vis si apoi in realitate. Sunt multi oameni acolo pe care o sa-i inspiri, asa ca alearga-ti cu grija cuvintele, vei face noptile unora mai putin intunecate.

Initial, nu am avut vreo pasiune, aceasta aparand ulterior, inspirata de munca si de permanentele provocari. Pot spune ca am avut joburi care poate se intersectau cu activitatile de PR. Intr-adevar, a venit momentul in care job-ul m-a ales, asa cum spui si tu si asa cum vei intalni in povestile de viata ale multora. Sunt din Ploiesti, puteam face facultatea si cele doua mastere in Bucuresti, ar fi fost atat comod, cat si oportun, judecand dupa deschiderea profesionala pe care mi-ar fi oferit-o. Cu toate acestea, dupa absolvirea unui master, m-am mutat in Bucuresti la varsta de 30 de ani pornind de la 0 pe plan profesional. Nu stiu cati si-ar asuma un astfel de risc, mai ales in plina criza si fara nicio sustinere din spate… Nu am lucrat anterior in vreo agentie de publicitate sau de PR, n-aveam nici experienta in media, presa scrisa sau televiziune si nici vreun ”sponsor”. Tragand o linie, chiar am muncit si mi-ai dat silinta sa-mi demonstrez mie ca pot si sa nu ma dezamagesc pe mine insumi, inainte de toate. Am evoluat profesional destul de rapid, fapt ce m-a surprins extrem de placut, dar m-a mentinut intr-o anume tensiune pentru a putea mentine la nivelul exigentelor ce cresteau pe masura de avansam in aceasta activitate. Am pornit de la activitati de sustinere a imaginii unor brand-uri iar ascensiunea mea profesionala a fost marcata de organizarea de evenimente diferite atat in concept, cat si in privinta publicului vizat. De la un aport adus targurilor de moda si piese vintage am  avut onoarea sa organizez prestigioase baluri de traditie, precum cel al clubului Rotary sau cel Vienez.

Meseria de “PR” necesita o minte brici, adica o minte, in care “plasa” legaturilor neuronale este cat se poate de bine tesuta si raspandita. Cum intretii si dezvolti aceasta “plasa”, pentru a reusi, astfel sa prinzi cat mai mult “peste”? Ce mi se pare deosebit este ca nu-ti tii nicio agenda, nu-ti notezi nimic in telefon si nici nu mergi cu laptopul dupa tine…

Da, intr-adevar, nu folosesc agenda, telefon sau laptop pentru a pastra notite…E ciudat si pentru mine, tin minte aproape tot, rareori imi scapa ceva dar cu toate acestea, va trebui sa incep sa ma obisnuiesc sa si notez. Am observat ca surprind mici detalii de care eu la altii tin cont si care in final fac diferenta, iar gandindu-ma la aceste aspecte, nu vreau sa ajung in punctul in care sa cer altora ceea ce eu nu ofer. Daca e sa privesc spre cuvintele tale, sunt un norocos iar Dumnezeu ma iubeste. Nu folosesc nicio ”plasa”, mereu ”pestele” a venit in intampinarea mea si pentru aceasta sunt recunoscator Divinitatii si vietii. Aplic acelasi crez si referindu-ma la majoritatea oamenilor care astazi sunt langa mine, cu toate ca e greu sa discerni uneori ce vor cei din jur de la tine…

Te-ai gandit vreodata cate numere de telefon ai in agenda?

Am foarte multe numere prin agenda, iar gandindu-ma la unele, astept momentul potrivit sa le pot folosi.

Povesteste-mi cateva intamplari amuzante din cariera ta de pana acum.

Amuzant acum cand imi revine amintirea, insa realmente horror in acele clipe a fost cand am uitat sa fac un spider la un eveniment. Am avut noroc ca la acel eveniment asociata mea, Monica Munteanu, a fost de-a dreptul minunata, la fel ca si clientele carora le era dedicata seara.

Dupa atatea evenimente organizate, cu siguranta ti-ai format in sinea ta o imagine de ansamblu in ceea ce le priveste. Aproximeaza-mi, cu mana pe inima si gandul neprihanit la Dumnezeu, cat la suta dintre oamenii veniti o fac pentru bine-venita mocangeala, cat pentru sustinere si real interes si cat pentru socializare.

Si in aceasta privinta ma simt norocos pentru ca vad ca sunt urmat de oameni care nu au nevoie nici de mocangiala si nici nu sunt manati de un interes direct. Ma bucur sa am alaturi oameni cu care am legat amicitii si chiar prietenii. M-am axat mult pe networking la evenimente, iar cei smart stiu asta si de aceea vin. Nu las lucrurile la intamplare, nu organizez un eveniment pentru a ma retrage la o masa sau la un drink cu cineva anume. Sunt ca un titirez, incerc sa ii intretin pe toti cei care au venit din respect pentru ca stiu ca multi dintre cei ce mi-au dedicat aceasta seara vin direct de la joburi iar altii chiar se pregatesc temeinic pentru eveniment. Ma bucura, chiar ma implineste, daca e sa ma gandesc acum, sa ajung la concluzia unui interes real venit cam din partea a 90% dintre invitati.

Ce rol joaca in viata unui PR acest curent evergreen  atat de raspandit pe toate scenele vietii, denumit scurt si la obiect, intelept si plin de iubire, poetic dar si… erotic: “pupincurismul”?

Si daca as vrea sa folosesc termenul poetic si erotic, am un chip pe care se citeste orice grimasa si nu pot lingusi. Nu am aceasta stuctura interioara, nu am primit o asemenea educatie si nici viata nu m-a format asa. Sunt foarte direct, iar atitudinea mea deranjeaza pe multi. Nu-s cu « pisi », « miti », « iubi », «boss », nici nici nu ma arunc in complimente gratuite si lipsite de substanta de tipul  « ce geanta ai », « ce coafura ». Fac astfel de afirmatii cand chiar imi place ceva, altfel tac.

Fiecare pas facut in fata din punct de vedere profesional, atrage de la sine tot felul de invidii din partea oamenilor slabi. Care este atitudinea ta in fata carcotasilor? Daca ai fi doctor, ce le-ai recomanda? Dar daca ai fi guru?

Nu sunt nici doctor si nici guru, ci un simplu om care munceste de la 7 dimineata pana seara tarziu, sunt multi care cunosc acest aspect al vietii mele. Aud in urechi susotelile de prin preajma, “aud“ mereu din ce directie vin si pot spune doar ca bine nu ma simt. Incerc sa fac abstractie, fiindca exista efectul de bumerang in care cred foarte tare si totodata am invatat si invat in permanenta sa ignor… Indiferenta e cea mai buna arma.

Cum te recuperezi dupa o zi inghesuita, plina de telefoane, tot felul de aranjamente, intalniri si probleme?

Culmea, tot prin munca iar mai nou la sala, gratie programulului “Delta” lansat de World Class. Despre aceasta pot spune ca m-a ajutat teribil de mult si abia acum, dupa aproape doua luni imi dau seama de acest aspect. Oricum, privind spre satisfactiile spirituale pe care mi le-a adus PR-ul, incep sa cred in proverbul acela chinezesc care te indeamna sa faci in viata ceea ce-ti place si astfel nu vei munci o clipa.

Denis, ma gandeam… un PR n-are nevoie de un PR?

Chiar ca nu m-am gandit la asta. In toata aceasta poveste, ma ocup si de mine, vine firesc. Mi-ar placea sa ma dedublez,  poate chiar reusesc in viitorul apropiat sa ma clonez, dar sa existe posibilitatea de a crea o buna conexiune intre constiinte.

Sa facem un scurt exercitiu de imaginatie. Avem 86 de ani si stam la sah si table prin Cismigiu. Deodata, sunetul unei ciocarlii iti fura gandul departe. Te pierzi cu privirea in trecut si melancolii iti pun stapanire pe suflet. Care ar fi lucrul care te-ar face cu adevarat implinit ca ai trait?   

Nu-mi doresc sa traiesc atat de mult, dar daca asta va decide soarta, mi-ar placea sa-mi aduc aminte ca am iubit si am fost iubit si ca am lasat ceva in urma, chit ca e vorba doar ganduri bune venite din partea unora…

Ai devenit PR-ul emisiunii pe care o produc, “Curios Din Nastere” si acum faci parte dintr-o echipa frumoasa care incearca sa scrie istorie, sa lase lucruri de calitate in spate prin care sa inspire lumea din jur. Ce te-a atras la acest proiect si cum il vezi in viitor?

“Te urmaresc“ inca de acum trei ani, de cand scriai pentru o revista online iar eu ma dadeam PR acolo….”Mugetarile lui Frantz” nu au facut altceva decat sa iti deschida o cale si mai frumoasa spre succes, prin a face lucruri de calitate in care cred cu ardoare. In plus, noi, scorpionii, suntem foarte empatici si rezonam bine impreuna, iar cand doi scorpioni sunt uniti intr-un scop comun, sa te feresti :P  Tu, ca om, m-ai atras, conditie esentiala, pentru ca eu consider ca trebuie sa cred in persoana in prima faza si ulterior in proiect. Ma repet, eu nu am facut compromisuri de dragul banilor si m-am implicat numai in proiecte in care am crezut, iar in acest sens, simt ca vom face treaba buna.

Planurile ne ajuta sa vizualizam evolutia ce trebuie sa vina odata cu timpul pentru a reusi sa ne dezvoltam tot mai mult si sa ne bucuram si mai mult de viata. Chestia asta ii inspira si pe ceilalti. Ce planuri ai de viitor? Sper ca ma intelegi, n-am mai avut suficienti bani ca nu te mai deranjam, o intrebam direct pe clarvazatoarea Mama-Omida si le zicea cum stie ea mai bine.

Nu prea imi fac planuri, stiu doar ca am ceva treaba pe la mare, mai exact pe la “Puro Beach“ si cred ca si la “Kazeboo. “ Totodata se va lansa “The Manifest“, un proiect in care cred foarte mult, si unde voi lucra cu Monica Munteanu si Mihai Morar, doi oameni dragi mie. O sa am de lucru si la o terasa din Herastrau tot cu Monica Munteanu. Sa nu uitam de emisiunea ta, pe care pana-n toamna vreau sa o dezvotlam asa cum trebuie si cum iti doresti de altfel si tu. Programul de la “World Class“ se va incheia curand, dar pentru mine in particular va continua, pentru ca sunt concentrat ca fiecare invatatura din aceasta experienta sa se impleteasca intr-un stil de viata. Curand vine “Avanpremiere-ul“, unde colaborez cu Alin Galatescu. In rest vreau sa ma ocup si de cei apropiati mie, pe care cred ca nu-i neglijez nici acum, dar stii cum e, intotdeauna e loc pentru mai bine.

Si ma bucur ca am doar 30 de ani si o noua vizune asupra lucrurilor, iar cei care ma invidiaza sau pur si simplu nu ma plac (fiindca “a fi placuti” de toti este imposibil si din start o miza pierduta), uita un aspect. Ma refer la faptul ca am doar 30 de ani. De restul sa-si dea singuri seama!

Interviu pentru Curios din nastere, aprilie 2013

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *