Mănâncă, roagă-te, iubește!

Am tot vorbit despre viață, viața mea, branduri, sex, pasiuni, despre lucruri care îmi plac și lucruri care îmi displac. Am vorbit despre moarte, #colectiv RIP. Dar a sosit momentul să vorbesc și despre iubirea din viața mea, despre ce îmi bucură diminețile, orele, zilele. Despre ce mă face să merg mai departe amintindu-mi că toate trec.
O să încep cu iubirea pentru mama mea, sentiment care îmi alungă îndoielile și mă face să cred că da, există puritate. La fel de bine pot vorbi despre iubirea pentru prietenii mei, pentru copiii de la Fundația Metropolis (susținută de către familia Maticiuc și cea a Monicăi Munteanu). Lor le mulțumesc că m-au implicat în urmă cu doi ani în acest proiect în care am descoperit dragostea necondiționată a unor suflete oropsite de soartă și care într-un final, au găsit un suport, o casă, brațe care să le susțină visurile.

Cu toții căutăm armonia și liniștea. Eu am dat de ele „Pe cai la Izvor”, locul unde am parte de o terapie psihică și fizică deosebită prin interacțiunea cu frumoșii cai. Ei mă încarcă de energie pozitivă și cu un sentiment nobil de răbdare. (vă mulțumesc, Cristian Furdi și Elena, pe această cale!).

Îi mai întrebam pe unii, m-am întrebat și pe mine: „Mă, până la urmă despre ce e vorba în viața asta?”. Am ajuns la concluzia că viața ta e mai mereu despre altceva în afară de tine. E frumos să ai pentru ce să te trezești, să ai pentru ce și cui să îi zâmbești, e minunat să poți simți, să poți trăi frumos, să arunci cu dragoste și energie pozitivă pe unde poți. Pe scurt și non-clișeic: mănâncă, roagă-te, iubește!

Îmi doresc sincer și mă rog la Dumnezeu să mă pot bucura mult timp de toate astea, ele mă fac să uit de toate celelalte lipsuri sau tristeți. Dar e firesc- în viață nu le putem avea pe toate.