I’m the one, not for everyone

Am avut o perioada in care m-am subestimat cosmic si am lasat sa ajunga in preajma mea persoane care nu ar fi trebuit.

Fara lipsa de modestie, o spun din lectiile deprinse pe pielea mea, chiar nu este ok sa lasam pe oricine in vietile noastre atat de usor. Chiar nu! Dupa o serie de experiente (nu vreau sa le numesc dezamagiri, pentru ca m-au ajutat sa devin ce sunt azi) am luat decizia ca nu sunt pentru toata lumea, o sa fiu mult mai restrictiv si prea putin permisiv cand vine vorba de acest aspect.

De ce? Pentru ca nu (se) merita, v-o spun dupa indelungi cugetari. E vorba de plus valoare. Cata vreme eu stiu cine sunt (cu bune si rele, cu defecte si calitati, dar intotdeauna asumat) si stiu ce pot face pentru cei din jurul meu, gasesc trist faptul ca multi nu sunt autentici ei cu ei si abia apoi in raport cu dorintele tale, cu trairile etc. Nu e vorba de asteptari, clasicele asteptari pe care e bine sa nu le avem, ci despre o alta realitate: ca pana la urma nu are sens sa ne complicam existenta si sa ne pierdem timpul care oricum este mult prea scurt investind in oameni falsi.

Din pacate si am trait suficient incat sa am opinie clara, oamenii sunt din ce in ce mai interesati si superficiali, vicleni totodata, si chiar prinsi cu mata-n sac pe romaneste, nu vor recunoaste neam greselile facute sau minciunile spuse.

Drept urmare, much better cu titulatura de arogant si inaccesibil, decat luat de prost. Toate scuturile sus! Cine vrea cu adevarat sa fie langa tine, te va dezarma in timp.

PS: modestia este uneori apanajul prostiei! ?