Eu, necunoscutul cunoscut

De mic mi-a plăcut lumina. Numai ca cea artificiala si, mai cu seama, a reflectoarelor. Desigur, e o metafora care ma ajuta sa traduc faptul ca de cand ma știu mi-a plăcut sa fiu in centrul atenției. Uite-așa am petrecut vreme buna: atletism, dansuri populare, sanitarii pricepuți, olimpiade școlare, bursa de merit, poze la panou (asta se menține si acum), iar la un moment dat soarta mi-a oferit posibilitatea de a alege: to be or not to be… “a păpușar” sau “a păpușa”. Culmea este ca la începuturile începutului, înainte sa-mi pot magina ce si cum, am fost avertizat sa am grija ce aleg. Numai ca eu cred cu tărie ca unele lucruri sunt predestinate, ca intr-o anumită doza, ele trebuie sa se întâmple indiferent de voința noastră si ca nu numai noi alegem. In fine, ideea este ca nu îmi displace poziția de “păpușa”, cu tot ce a venit la pachet. Ca are si bune si rele.
Viața egal choice-uri. Voila!

Important e ca ii poți ajuta si pe alții, nu numai pe tine. Spre deosebire de cizmarul care n-are cizme, eu sunt si voi continua sa fiu PR-ul care isi face PR. Doar știți cum e cu lucrul manual si ca uneori ‘laba’ e mai sănătoasa decât o partida eșuată. Singura problema pe care încă o întâmpin si recunosc ca e realmente o problema (by the way, bag mâna in foc ca nu doar eu cred asta), e de a-ți lua ‘hrana’de la cei din jur. Ma străduiesc sa o găsesc in interiorul meu, nu la alții si, slava Domnului, fata de anii trecuți stau bine!

Pe scurt, îmi place sa fiu un necunoscut cunoscut si sper sa ramân suficient de cerebral încât sa nu dau vina pe ceilalti in anumite momente. Pana la urma, am intrat intr-o hora aleasa de mine si trebuie sa-mi văd de dănțuială atâta timp cât voi simți.

Decât sa te complaci, mai bine sa te complici. Pai nu?

#theblackman