‘Esti o egnima, dude!’

Mi se tot spune asta, dar e culmea! Ma cheama Denis, nu Otilia. La inceput mi se parea funny, chiar imi placea putin, dar cand ceilalti continua, incep sa imi pun serioase semne de intrebare. De unde am capatat aura asta? Uite-asa se denatureaza perceptiile unora pe care poate nu mai am ocazia sa ii conving cine si cum sunt eu cu adevarat.

Apoi paradoxul: daca n-au suficiente coaie, eu ce sa le spun si ce sa le fac?

Am acasa cateva masti pe care le asortez in anumite zile cu evenimentele pe care le intampin. Cu totii avem o colectie de masti in spatele carora ne ascundem vulnerabilitatile, suferintele, fricile sau frustrarile. E si bine, e si rau. Partea frumoasa e ca intalnim unii oameni in fata carora ne putem lasa chipul dezgolit, iar acele momente merita recunostinta noastra.

De multe ori ?, de foarte putine ori ?.

Oricat ne-am stradui sa gasim valori poetice vietii, va spun eu: in gastronomie sta secretul. Viata ne da o shaorma cu de toate, dar intrebarea e: daca mancam doar carnea, mai dauneaza la fel de mult?

Nu pot spune ce ar trebui sa facem, dar pot spune ce fac eu. Ma ghidez dupa primul sentiment, the first feeling is always the best. Ce urmeaza e mai putin important pentru ca de acolo incepe tangoul care se poate transforma si in house cu timpul.

Ladies, gents, viata e o scena. Ridicati mastile! Unii le mai dam jos din cand in cand, sa lasam adevarata piele sa respire, altii doar le inlocuiesc.

Sa fie bine, ca sa nu fie rau, dude!