Dor să-mi fie dor!

Nu sunt expert în teoria și practica relațiilor personale, din contră, sunt ultimul în măsură să dea sfaturi, sugestii sau să conluzioneze la ce anume se rezumă dragostea. Cu toate astea, am și eu experiențele mele și un anumit soi de maturitate care îmi permit să spun cum văd lucrurile, îmbinând amintirile din trecut cu așteptările pentru viitor.

Și, deci, gândesc eu că o relație de dragoste înseamnă:
O reciprocitate în tot, un zumzet al stomacurilor, două minți la unison, o contopire a trupurilor, o fuziune a sufletelor.

Să aștepți cu drag un sms/mms, whatsapp, orice semn. Să te gândești dacă a mâncat sau să te duci la locul de muncă al celeilalte persoane pentru a-i face o supriză, să fii luat prin suprindere cu o invitație spontană la film, să ai cui să dai o floare, să tragi mașina pe dreapta, iar sexul să se transforme în dragoste, să primești o alinare în momentele în care ai impresia că totul se năruie în jurul tău, să faci un masaj sau un ceai cald la nevoie, să înveți să respecți, dar mai ales, să înveți că orice relație, indiferent de tipul ei, presupune sacrificii și compromisuri, un „mai lasă de la tine” care echilibrează invizibila balanță ce măsoară durata experiențelor noastre.

Mi-e dor. Dacă „dorul” nu poate fi tradus în nicio altă limbă, este pentru că vizează o trăire personală, profundă, pe care o poate traduce doar sufletul. Aș vrea să retrăiesc efervescența trecutului, multe dintre cele enumerate mai sus, și să învăț unele nefăcute încă. Dar mi se pare că-s două drumuri ca în „Noaptea de decemvrie” și nu mai știu pe care să apuc; sau poate timpul scurs de la ultima relație a creat o prăpastie adâncită de comoditate, standarde tot mai înalte de la o zi la alta, pretenții, confort, rațiune. Poate că unii dintre noi suntem niște delfini bipezi al căror creier va păstra mereu o jumătate trează. Poate, poate, sau, sau. Iar mă întorc la karma, soartă, destin, Dumnezeu care crede că nu e încă momentul ca eu să mai simt asta. Bune, rele, despre asta e vorba în viață: a trăi, a experimenta, a învăța și a da mai departe.

Când ești tânăr, ești frumos. Când trece timpul, ești frumos altfel. Acumulezi atâtea, încât e păcat să le ții doar pentru tine. Poate că nu am fost lăsați monogami, dar am fost lăsați să conviețuim în doi.
In the end, ce vedeți voi, văd și eu: că sunt foarte multe persoane singure care așteaptă în tăcere să simtă, să iubească, să trăiască. Aprecierea, mângâierea, plăcerea, dragostea. Chiar dacă adevărul nu este întotdeauna frumos, întotdeauna frumosul e adevăr!
#theblackman