Despre fericire

Vorbim mult. Ne suparam si mai mult. Ne inchidem sub propria piele si ne gandim la fericire ca la o persoana de care ne este dor. In realitate, eu cred ca fericirea e o poezie pe care o scriem in timp ce ne punem ofurile in cuvinte.

Fericirea mea e o-ntrebare
simpla, fragila, ascunsa in mine:
Fericirea?
Sa te trezesti dimineata
sau
sa trezesti dimineata in tine.
Fericirea?
Sa cauti soarele pe cer,
sau
cerul sub soarele ce arde.
Ce-i fericirea?
Sa mergi, sa vezi, sa auzi
sau “sa fii” la prezent.
Fericirea?
Sa-i poti suna pe cei dragi,
iar telefonul sa sune a drag.
Ce-i fericirea?
Sa poti simti vantul si marea
cu mangaierea lor ca o soapta.
Fericirea e
putinta de-a visa
ca fericirea e doar un zambet.