Denis- Connecting people

De mic mi se spunea ca am o abilitate aparte în a socializa, a crea legături între oameni, a uni grupuri sau a face tocăniță, cum spune MM. Astăzi, după mulți ani, eu cred că e mai mult decât o abilitate. E un dar de care mi-am dat seama abia după ce m-a ales jobul de PR pe care îl practic acum. Universul, Dumnezeu, karma, destinul. Spune-i cum vrei. Eu îi spun simetrie- între cine ești și ceea ce faci, între felul în care ai ales să fii înainte să vii pe Pământ și înțelegerea sensului alegerilor tale. Poate că întru în profunzimi care nu pot fi atinse într-un simplu text, pe un blog, nici nu mi-am propus acest lucru. Ce încerc să spun e că din exterior pare totul atât de simplu, încât ai crede că e total lipsit de efort să împrietenești oamenii.

Din contră. În primul rând, trebuie să știi de ce faci asta. De ce ar trebui ei să se cunoască? Pentru a găsi răspunsurile necesare, trebuie să îi cunoști tu foarte bine, să le radiografiezi activitatea, textura umană, valorile, calitățile și eșecurile. Abia apoi vei ști de ce îi aduci împreună. În final, în orice relație de orice natură- o mână o spală pe cealaltă. Cred că esențial este să luăm lucrurile așa cum sunt, să acceptăm că fiecare persoană are un rol bine definit în viața noastră, în consecință va sta cât e necesar pentru ca noi să ne învățăm lecțiile, după care va face loc altor persoane.

Dacă reușim să acceptăm că nu există un singur drum pe lumea aceasta, ci milioane, care uneori se intersectează, alteori se despart, iar unele dintre ele nu se întâlnesc niciodată, vom privi altfel despărțirile dintre oameni. Ca pe un firesc al devenirii. Cu exercițiu reușim să depășim chiar și momentele care ni se par groaznice. La fel se întâmplă în cazul morții. Din fericire, a dat Dumnezeu uitarea! Altfel, am ajunge să ne purtăm trupurile bolnave de suferință morbidă (să nu uităm legătura dintre cele două și faptul că pe unii îi îmbolnăvește fizic).
Iubește, iartă, uită!