Cum să n-o iubești?

Am încercat în urmă cu ceva timp să scriu despre cât de recunoscător îi sunt mamei mele. Și spun „am încercat” pentru că nu am reușit să cuprind în câteva paragrafe toate dragostea care mă îndemna să mă exprim. Așa că astăzi, 24 octombrie, găsesc un nou prilej de a sublinia cât de mult o iubesc pe cea care m-a purtat în pântece nouă luni. De ce? Pentru că e ziua mea, împlinesc 35 de ani de când cunosc ce înseamnă sacrificiul și bunătatea nețărmurită a unei mame. Omagiul meu celei care mi-a fost și îmi e în continuare mamă și tată. Celei care îmi dedică fiecare zi.

Am fost un răsfățat. Mă amuz când îmi amintesc de tot ce făceam și ceream. O trezeam la 2 noaptea că vreau pui prăjit, mi se punea pata pe chitara care costa enorm pentru ea, dar mi-o lua și bombănea că nu o folosesc. Când am crescut și am ajuns în clasa a 12-a, perioada aia cu pregătiri peste pregătiri, mama n-a știut altceva decât să îmi asigure mie de toate. Ca întotdeauna. Eu pe primul loc, eu pe al doilea, eu pe al treilea. Ea pe ultimul. Am aflat mult mai târziu de lipsurile ei pe care le-a ascuns atât de bine!

Aud tot felul de cazuri și sunt conștient că nu toți au avut norocul meu. De aceea, am încercat mereu să o pot răsplăti măcar cu un sfert din câte a făcut și face în continuare pentru mine. Dar mai ales, din câte m-a învățat în tot acest timp. Și dacă tot am vorbit de învățat, trebuie să mă laud că mi-am dat silința la școală, am făcut-o mândră, m-am ținut departe de belele, nu m-am apucat de fumat și de băut. Astea au fost dorintele ei cele mai mari.
Când râdea cineva de felul în care mă îmbrăcam, ce credeți? Mama îmi lua ceva și mai ciudat pentru acele vremuri.

Astfel, m-a încurajat să experimentez și să aleg singur ce îmi place, cum îmi place, aruncând la gunoi părerea lumii. Lumea nu mă întreabă dacă am mâncat, dacă am nevoie de bani, lumea nu vine să-mi calce hainele, să îmi gătească. Mama o face în continuare fără să stea pe gânduri. Cum să nu o iubești și cum să nu spui lumii întregi ce mamă ai?
Modelul meu? Idolul meu încă din copilărie? Prietena mea bună și sprijinul necondiționat? Nu am nevoie de liste și nici măcar de mai multe nume. E mama. Te iubesc!