Cand se vor maturiza barbatii?

Oare cand? Ma uit la mine, ma uit in jur. Ma uit iar la mine si ma uimesc singur prin deciziile pe care le iau atat eu, cat si barbatii trecuti de 35 de ani pe care ii cunosc. Da, recunosc, imi da cu virgula. Sa fie de vina secolul in care traim? Mamele noastre? Scoala, societatea, auto-educatia? Cred ca nici macar specialistii britanici sau psihologii cu state vechi nu detin vreun raspuns concret sau care sa ma determine sa imi spun ca ma insel cand ma arunc sa cred ca 90% dintre noi ramanem vesnic copii mari. Plini de orgolii, care isi doresc mereu alte jucarii sau nu, si mai bine, jucariile altora ca sunt mai interesante!

Era o reclama, nu-mi amintesc la ce, cu “prada vrea sa fie vanata”. Oho! Iar noi, barbatii, stim bine ca ne place sa fim vanatori. Asa am fost dintotdeauna, iar acest lucru ne determina sa pornim mereu in cautarea unei noi prade, a unui nou trofeu sau, daca tot vorbim in termeni pentru copii, in cautarea unei noi jucarii. Freud avea dreptate cand spunea ca din copilarie ni se trage tot prezentul, iar acum subconstientul reactioneaza ca atare.
Mie, unul, nu-mi place ca sunt asa. Comportamentul meu contravine aspiratiilor si idealurilor pe care le am despre mine. Acesta e si motivul pentru care intentionez sa apelez in curand la un ajutor de specialitate pentru a intelege mai bine unele aspecte ale actiunilor mele de barbat matur. Uite-asa, poate reusesc sa ii inteleg mai bine si pe cei din jurul meu.

Jucaria e a mea si n-o dau la nimenea! Cam asa si cu barbatul secolului XXI.
Cat mai multe, cu atat mai bune. Si cand se strica… Pa!

#theblackman