Când ne vom trezi la timp?
Cred că marea problemă a lumii în care trăim este că nimeni nu mai crede în nimic. Ne îndoim de orice, totul trebuie să fie o „făcătură”, un artificiu de montaj sau cosmetizarea unei realități care se simte la fel în anumite momente: uneori suntem stresați de plata chiriei, alteori trăim zile în care nu avem bani de-o excursie până la mall sau simțim frustrarea de a lua țeapă profesional. Și sentimental. Asta pentru că societatea noastră este una de consum, dar un consum de care nu suntem conștienți în profunzimile sale- ne hrănim cu imagini frumoase, le digerăm și le înlocuim cu altele mai noi. Lucrurile par ușor de înlocuit, iar noi devenim intangibili și ininteligibili pentru ceilalți. Vorba asociatei mele, Monica Munteanu: „pentru ca cineva să te digere, trebuie mai întâi să te cunoască”. Iar pentru asta, e nevoie să crezi, totuși, în ideea de om, în ideea că dincolo de ambalaj, există un conținut ce merită timpul nostru. Simplu. Ca o gură de aer proaspăt. Ca miracolul de a vedea, trăi, simți.
Pentru toate acestea, dar mai ales pentru că vine o vreme în care îți resetezi setul de valori, curând voi face parte dintr-un proiect cu implicare în zona credinței, iubirii Creatorului pentru noi și a naturii. Prietena mea, Rita Mureșan, căreia îi sunt recunoscător pentru foarte multe lucruri legate de sufletul meu, îmi amintește de fiecare dată că armonia rezidă în a fi conștienți de propria frumusețe. Uităm să fim recunoscători. Pentru ce? Pentru că înainte de a fi oricum, suntem. Înainte de a avea orice, avem daruri neprețioase ce zac în noi. De pildă, eu știu că am darul de a empatiza, conecta oamenii foarte ușor între ei și de a crea legături de lungă durată.
În esență, cred că ar trebui să credem mai mult. Că ar trebui să ne întoarcem și cu privirea, nu doar cu vorbele spre lucrurile simple din viața noastră, care constituie coloana vertebrală a lumii în care trăim. Spre iubirea necondiționată, spre frumusețea de a fi uman, vulnerabil. Sau… iubește un copac! El nu a uitat nimic din toate astea.
“Nu trebuie sa te cunosc ca sa iti simt energia”
Sunt oameni,parte a lumii in care traim,ce cred…cred in oameni…cred dincolo de aparente…cred in frumusetea vietii asa cum este ea…unii ii numesc “just a dreamer”…desi nu e o atitudine tocmai demna de urmat,este una ce ajuta sa treci peste obstacole,sa cunosti tipologii pentru ca viitorul sa fie altfel…sa nu repete aceleasi greseli…tu,prietene,ai darul de a conecta lumea…dar pe tine cine te conecteaza?