Arta Mocangelii

N-am inventat eu Mocangeala. Doar am ridicat-o la nivel de artă! Asta așa, pentru că nu îmi place să mă ascund după deget și să pretind a fi altceva decât sunt. Pentru unii, chit că toți o fac (la fel ca și sexul oral), e ceva abject și se dezic de a fi lucrat ever and ever pe bartere, schimb de servicii, pe scurt: „mocangeala” de care încă aud că sunt blamat, vorbit, bârfit, pupat prin cotloane.

Așa, și? Eu, spre deosebire de ei, nu critic cu ipocrizie, mai ales că n-am avut păsărică precum multe sau mulți care să ma ajute să cresc profesional. Am avut doar cojones pentru a mă zbate, a petrece nopți la rând muncind și „furând” ce găseam eu mai bun din know-how-ul oamenilor care mă înconjoară. Un lucru să fie clar! Cred că îl știm cu toții și ne-am lovit de el într-un fel sau altul. Nimic nu e gratis. Moka e doar cafeaua. În rest, totul vine cu o plată. Profesional vorbind, dar între noi fie vorba, și sentimental în cazul multora (altă mâncare de pește, alt articol). De la postări, dus clienți etc., toate aceastea sunt lucruri care nu se văd, dar se știu. Cine aruncă în general cu piatra… aici să vă puneți semne de întrebare, că eu nu mai am nici de mirare!

Da, am acceptat și mocangeala. Barterele. Trocul. Spune-i cum vrei. Că eu am spus-o de acum șase ani. Iar cei care mă arătau cu degetul pe vremea aia, fac astăzi același lucru. Și nici măcar la fel de bine ca mine. Da, eu încă o fac. Când vreau și în funcție de ce vreau.
P.S.: Îmi doresc o casă, o mașină și o croazieră. De la brandul MOCA. Tocmai de aceea, promit să nu mă opresc din a practica acest tip de artă.