Anexă la iubire

Poate de la vremea tristă de afară sau de la vremurile mele în care mă reîntorc la ceea ce contează cu adevărat, dimineața mă surprinde așezând în versuri gândurile și sentimentele adunate. Ca de obicei, vorbesc despre dragoste și iubire pentru că ele sunt singurele care ne pot umple sufletul și principalul scop în viață. Din punctul meu de vedere. Restul… sunt anexe care ne bucură, dar care nu ne împlinesc niciodată.

Drumuri infinite, întortocheate, închise parcurge dragostea
distanțe de necuprins cu gândul și neștiința neputinței.
Dacă nu ne întâlnim acum, aici, în viață,
înseamnă că nu ne-a fost menit.
Vorbim de iubire și-o lipim de „totdeauna”,
dar eternitatea noastră e doar o zi în Univers.
Iubirea e un fluture ce-adoarme
și niciodată nu știm să deschidem ochii
atunci când zboară pe lângă noi.
Iubirea? Ești tu. Lovește cu tine, oferă-te tot și de tot
căci despre asta e viața. De om și de fluturi.