Achtung! Despre lupte și greșeli

De mici suntem crescuți într-un sistem competitiv, întreg mediul ne pregătește pentru tot felul de situații din care știm că trebuie să ieșim învingători. În urma unei discuții și a unui pasaj din trecut, mi-am dat seama că singurele și adevăratele „lupte” pe care trebuie să le purtăm în viața aceasta sunt cele cu noi înșine. Oricât am vrea să ne mințim, amăgim, îndulcim dând vina pe destin, karma, Divinitate sau noroc, noi suntem singurii responsabili de acțiunile noastre. Mentori și elevi în același timp.

Mai cred că scopul unei lupte de acest fel e să înveți să accepți lucrurile pe care le refuzăm cu orice preț. Nu din orgoliu, ci pentru că nu știm realmente să le luăm ca atare, cum să le depășim și cum să scăpăm de îndoiala că „poate era mai bine să…”. Nu îmi e ușor să le privesc în față și să le diger, așa cum nimănui cu un strop de umanitate rămasă prin colțurile sufletului nu îi este. Sper doar să fi învățat (și) această lecție.

Știți sentimentul acela când nu vă recunoașteți puși în fața faptelor voastre? Când reacționați așa cum nu v-ați fi așteptat și faceți lucruri în care nu vă regăsiți? Sigur îl cunoașteți. Atunci când te întrebi ce-o fi fost în mintea ta, că tu nu ești genul de persoană care să facă asta? Ei, așa mă întreb și eu uneori. Rămân cu întrebarea. Și cu un soi de regret că nu mă pot înțelege nici măcar pe mine. Cum aș putea să-i înțeleg pe alții? Suntem oameni. Doi ochi, un nas, o gură. Dincolo de asta, sortiți greșelilor.

Tocmai de aceea, asta nu ar trebui să se transforme într-o scuză care să justifice acțiunile sau vorbele noastre. O greșeală, fie ea cât de mică, ne poate influența și schimba cursul întregii vieți. În bine sau în rău. Achtung! Să fim cerebrali și atenți la semne!