Si eu, ca multi alti copii am crescut cu pilde religioase si povesti despre Iisus din Nazaret. In timp, am inceput sa asociez intr-o oarecare masura ideea de cautare cu Ierusalimul, auzind atatia oameni care merg acolo si impartasind impresii despre experienta lor spirituala, dar si pe partea culturala, despre Tel Aviv. In acest fel a prins contur in mintea mea dorinta de a vedea acele locuri.

Ocazii nu au prea fost, dar anul trecut, de ziua mea, mama mi-a spus sa ma gandesc cand vreau sa merg in Israel. Acela va fi cadoul ei pentru mine. Atat mi-a trebuit, mai ramanea sa vad cand, cum si cu cine. Mai ales cu cine, pentru ca e ceva de suflet, intr-un loc special, nu un party in Ibiza unde sigur te imprietenesti rapid.

Pe la sfarsitul lui 2016, la fix doua luni de la ziua mea si discutia cu mama, eram in vizita la prietena mea, Rita Muresan. Cum vorbesc eu mult, am scos si porumbelul cu excursia. Rita, care nici ea nu mai fusese, a reactionat instant si am stabilit ca mergem la anu’. A venit si 2017, am si uitat intre timp, pana cand aflu ca lumea se organizase ca sa mergem impreuna in martie. Eu, care ma pregateam de Amsterdam, am zis ‘Nu’ initial. Ei voiau sa stea o saptamana, Monica, asociata mea, trebuia sa nasca etc…. am zis pas.

Dupa ce m-am intors, dintr-odata mi-a casunat: ma duc si eu la Tel Aviv! Cum s-au asezat toate, mai rar! Desi mi-am luat bilet singur, ei, care voiau sa stea o saptamana au mers pana la urma ca mine. De joi pana duminica.

Ce sa va zic? Faina tara, Tel Aviv are niste plaje superbe, am prins si cald afara! Experienta a fost incantatoare, mai ales ca am ajuns joi seara care la ei este vineri, asa ca fiecare bar era animat de multi oameni, iar muzica rasuna de peste tot. Un vis! Noaptea ne-am bucurat ca profanii, iar a doua zi, dis de dimineata am plecat spre Mormantul Sfant. Cand am ajuns ni s-a explicat ca abia de doua zile fusese redeschis pentru public, pana atunci fiind in lucrari de restaurare. Ce mi-a placut cel mai mult e ca am nimerit exact la slujba de curatare a mormantului. Un cumul de sentimente si trairi aparte, multa istorie de care unii profita din plin, dar ma rog… prefer sa redau doar ce am considerat eu fain (si a fost!). Cel mai frumos sentiment l-am trait la Nazaret in zona Bisericii Maicii Domnului unde am avut senzatia ca timpul nu mai curge, ca pot pasi odata cu Ei fara iluzia temporalului. Sublim!

In ultima zi am stat pe malul marii in rolul observatorului, am admirat oamenii si m-am relaxat incercand sa diger cele trei zile in Israel. Sunt convins ca ma voi intoarce pentru minunatul Tel Aviv, un oras al contradictiilor asupra caruia istoria si-a lasat amprenta. Israel… un loc al regasirii spirituale si nu numai!