E deja uzata si abuzata treaba cu asteptarile care ne fac mai mult rau decat bine. Sincer, nu am auzit pe nimeni zicand ‘vai, ce bine ca am avut asteptari de la persoana aia! S-a dovedit ca le-a depasit!’ :)). Well, realitatea e ca nu ne invatam niciodata. Nu e bine sa ne setam asteptari sau sa credem vreo secunda ca cei pe care ii ajuti vor raspunde cu aceeasi moneda. In nicio circumstanta. Din contra, uneori sunt primii care te ard pe fata sau pe la spate. (Normal ca ei ne sar primii in ochi, ca de la ei nu ne ‘asteptam’).

Sa te fereasca Dumnezeu sa ai nevoie de ei, ca atunci ‘arsura’ e pe retina si realitatea crunta.

Nu stiu de unde apar si ce sta la baza unor astfel de comportamente, dar realizez uneori ca sintagma ‘binele se intoarce’ e valabila doar in literatura/filosofie.

Bun, ce putem face? Daca ii elimini, ramai cam singur, daca ii accepti, mergi cu ei la drum taraind cadavrul increderii. Invatam si noi pe parcurs, cat traim, ca doar de-aia ne-am nascut. Nu sa facem umbra pamantului fara intrebari, probleme si lectii deprinse in timp.

Ma doare sa spun la ce concluzie am ajuns, am tot sperat sa nu mi se confirme. Trebuie sa alergam dupa bani, sa ne punem pe noi pe primul loc, noi cu interesul, ca ala poarta fesul. Indiferent de anotimp.

Ce nu inteleg eu e de ce ne dezumanizam in aceasta goana. Cu totii avem facturi, probleme, mai toti muncim de ne sar capacele pentru un trai decent, iar asta ar trebui sa ne imbuneze. Cum de lasam cativa lei in plus sa ne dicteze viata si sa ne seteze prioritatile?

Forgive me, I’m a Dreamer. Si cred in povesti, oameni si ingeri.

Dumnezeu cu mila, ca altii-s cu sila!