Bea, mananca, f…, canta ca te asteapta o groapa adanca!

Mi s-a parut foarte reala si cat se poate de valabila ‘zicala’ asta. In plus, cred ca este foarte relevanta mai ales pentru noi, astia mai mult singuri decat in relatii.

Nu prea beau, voce nu prea am, nici nu prea mai mananc dar rezonez profund cu sensul ei conotativ, acela de a trai clipa ca pe cel mai de pret lucru. Trebuie sa recunosc ca ma amuza de cate ori imi vine in minte si eu, unul, am luat-o de buna, voi incerca sa o aplic de cate ori nu stiu ce sa fac. As mai adauga si calatoreste, stiu ca nu mai suna a ‘romaneasca’ asa, dar calatoriile isi pun amprenta ca nicio alta experienta asupra dezvoltarii personale a fiecaruia dintre noi.

Poate parea neaosa sau din topor, dar luata ad litteram, tind sa cred ca-i adevarul despre vietile multora dintre noi. Binenteles ca nu asta nu inseamna sa cadem in partea eminamente hedonista, ci trebuie sa o interpretam cu o doza de responsabilitate, ca totusi nu stim cand ne asteapta groapa. Este vorba despre live your life intr-un mod cat mai placut, in acord cu dorintele si idealurile tale, sa iti construiesti si traiesti propria libertate fara a-i deranja pe cei din jur. Nu de alta, dar daca nu o faci tu, la usa nu vine nimeni sa bata si nici pe strada nu. Iar, daca o face careva este unul la un milion, si eu unul nu ma incadrez. :))

Poate pare o abordare rece, lipsita de sensibilitate si altruism, dar eu o numesc intelepciune. M-am tot supus regulilor de a lungul vietii, si ce-o spune x sau y, dar stop. Eu traiesc pentru mine, nu pentru ei. Iar la finalul zilei, eu cu mine pun capul pe perna si atunci nu pot fugi de gandurile si sentimentele mele.

E timpul sa traiesc si cum simt eu- repet, in niste limite ale bunului simt si al asumarii responsabilitatii, ca intre timp trebuie sa si evoluam. Nu de asta am venit?! 😜✌️

Cauta in tine si nu la altii!

Revin. Mai revin din cand in cand. :)) de data asta, cu un subiect sub forma unei lectii pe care nu reusesc sa o invat. Ori refuz voit pentru ca tot sper ca de data asta va fi altfel, ori sunt chiar atat de prost incat sa nu ma prind ca e aceeasi lectie in haine noi. Anyway, cert e ca se tot repeta si eu mi-o iau constant. Cand o sa reusesc sa nu ma mai agat de diverse persoane, lucruri materiale, trecut?

Nu e sanatos si aduce numai prejudicii, are efecte adverse pe termen lung. Oricat am spune noi ca am trecut peste, ca am depasit episodul, toate astea se aduna in subconstient si ies la iveala cand te astepti mai putin.

Scriu si poate bag la cap. Iubirea de sine, impacarea, echilibrul, fericirea- toate trebuie sa vina din mine, nu de la altii. Daca reusim asta, vom atrage tot ce e benefic la momentul respectiv pentru noi. Scriu, imi spun, mi-o tot repet. Si uite ca iar scriu, sperand ca macar de data asta sa invat lectia. E bine ca teoria o stiu.

Trebuie sa reusesc sa pun si in practica. De dragul meu si al altora, pentru ca frustrarile acumulate in timp devin monstri care mananca incet din energia ta si a celor apropiati, care chiar nu merita asta. Pierdem pe doua fronturi. Uneori ireversibil.

Dati-va timp. Lasati trecutul si construiti prezentul. Maine nu exista. Nu va mai agatati de unii si de altii, credeti in voi insiva, detasati-va de cele materiale pentru ca nu plecam cu ele. Iubiti-va, respectati-va si in cea mai grea si lunga zi amintiti-va ca life is short!

I’m the one, not for everyone

Am avut o perioada in care m-am subestimat cosmic si am lasat sa ajunga in preajma mea persoane care nu ar fi trebuit.

Fara lipsa de modestie, o spun din lectiile deprinse pe pielea mea, chiar nu este ok sa lasam pe oricine in vietile noastre atat de usor. Chiar nu! Dupa o serie de experiente (nu vreau sa le numesc dezamagiri, pentru ca m-au ajutat sa devin ce sunt azi) am luat decizia ca nu sunt pentru toata lumea, o sa fiu mult mai restrictiv si prea putin permisiv cand vine vorba de acest aspect.

De ce? Pentru ca nu (se) merita, v-o spun dupa indelungi cugetari. E vorba de plus valoare. Cata vreme eu stiu cine sunt (cu bune si rele, cu defecte si calitati, dar intotdeauna asumat) si stiu ce pot face pentru cei din jurul meu, gasesc trist faptul ca multi nu sunt autentici ei cu ei si abia apoi in raport cu dorintele tale, cu trairile etc. Nu e vorba de asteptari, clasicele asteptari pe care e bine sa nu le avem, ci despre o alta realitate: ca pana la urma nu are sens sa ne complicam existenta si sa ne pierdem timpul care oricum este mult prea scurt investind in oameni falsi.

Din pacate si am trait suficient incat sa am opinie clara, oamenii sunt din ce in ce mai interesati si superficiali, vicleni totodata, si chiar prinsi cu mata-n sac pe romaneste, nu vor recunoaste neam greselile facute sau minciunile spuse.

Drept urmare, much better cu titulatura de arogant si inaccesibil, decat luat de prost. Toate scuturile sus! Cine vrea cu adevarat sa fie langa tine, te va dezarma in timp.

PS: modestia este uneori apanajul prostiei! 😜

Stop Existing and start Being!

Daca vrei sa simti realmente, sa traiesti la intensitate maxima fiecare moment si sa musti cu nesat din frumusetea clipei trebuie sa incetezi sa existi doar pentru tine. Reformulez: sa fii, nu sa existi! De aici incepe totul. Dar e cam greu sa tot incepi, sa o iei mereu de la capat si sa ai incredere de vreme ce tu visai portocale si ai primit muraturi. Egoismul de naste (si) din traume, dezamagiri sau din lectia unei iubiri bolnave care te inchide in carapace si te invata sa nu te mai lasi purtat de curenti.

Phanta rei!

Oho, e usor de zis, si mai usor de sfatuit, dar al naibii de greu de pus in practica. Nu e imposibil, cred asta cu tarie si mai cred ca se poate trai frumos, in echilibru si armonie daca gasesti partenerul potrivit. Altfel, iti ramane resemnarea, cu toate ca cica speranta moare ultima.

Pentru mine, a trai inseamna mult mai mult decat a exista in timp si spatiu, inseamna a fii constient de tine, a te conecta la marile ritmuri ale universului. De aceea, cred ca seamana cu fericirea care e formata din momente scurte si rare, dar posibile, care implica sacrificii, dedicare si uneori compromisuri. Adaugi putin respect, comunicare et voila! Iese o tocanita menita sa te tina ancorat in realitatea creata de tine, pentru tine si cu speranta ca undeva, candva, te vei intalni cu cineva la fel in oala plina cu ingrediente.

Hai sa gandim frumos, curat, decent si ‘carpe diem-ul’ sa ne faca sederea pe aici cat mai placuta. Incepe sa traiesti si cand o patesti adu-ti aminte ca si din cenusa apare verdele uneori.

Top 10 locatii din ‘portofoliul meu’ de client!

Am tot citit in ultima vreme diverse articole despre baruri, restaurante, cafenele in care trebuie neaparat sa mergi sau, din contra, pe care trebuie sa le eviti. Cu unele review-uri am rezonat, cu altele nu, cert este ca am pareri bine definite si un top propriu construit pe baza experientei mele si a faptului ca ies foarte des.
So… in my humble opinion, top 10 locatii cool din Bucuresti si ce fel de mancare gasesti acolo:


1. Zen Sushi, unde merg atat pentru atmosfera relaxanta, oaza de liniste pe care o gasesc acolo, dar si pentru supa Seafood udon, sashimi din burta de ton si inghetata de ceai verde;


2. Fior di latte care iti da fiori de-a dreptul cand incerci anumite preparate, de la cele mai simple, precum omleta delicioasa, pana la cele mai complexe sau atipice precum pulpa de mangalita si inghetata artizanala pe baza unor retete deosebite;


3. Turquoise Restaurant, un nou loc cool prin prisma setupului si a atmosferei, dar si pentru pizza turceasca Lahmacun, pulpele de pui dezosate si baclava;


4. Beraria Gambrinus pentru ca e cozy, daca ai chef si pofta de ceva romanesc, recomand cu incredere exceptionala ciorba de vacuta, gujoanele de pui si aripioarele picante, placinta cu blat de pandispan si branza cu stafide;


5.Moony Coofee Room pentru ca iti delecteaza simturile si te induce in ispita prin waffles-ul sarat, brownie-ul cald si capuccino cu lapte de soia. Tocmai mi-a lasat gura apa!;


6. La Brasserie Nordului merg din mai multe motive: in primul rand, imi place locatia, iar pe timp de vara mi se pare superb sa te poti relaxa pe terasa, langa lac, observand mixul eclectic de oameni care trec pe langa tine. In al doilea rand, ador sa merg acolo pentru carnea de vita cu sparanghel la gratar, parfait-ul de migdale si bautura Figa;


7. Gallo Nero e clar in top pentru calitatea preparatelor de acolo, preferatele mele sunt: vitello tonnato, pizza si pastele cu fructe de mare;


8. Rue du Pain are un aer boem, te trimite cu gandul la vacanta, la confort emotional, te ajuta sa te destresezi si sa inspiri buna dispozitie. Aici, preferatele mele sunt omleta si Curiosity Cola;


9. Chefs Experience arata intr-un mare fel datorita mixului de materiale si obiecte de décor inspired by nature, iar mancarea este pe masura! Recomand cu incredere scoicile lui Scarlatescu, supa crema de telina cu chorizo si pastele vegane;


10. Bottega del Tartufo e locul ideal pentru cei care iubesc pastele. Sunt geniale cele facute in casa cu trufe. Sa nu uit de painea cu masline!



Dupa cum spuneam, pe langa felurile de mancare amintite mai sus care ma indeamna sa merg in aceste locatii, am realizat acest top luand in considerare si atmosfera, calitatea serviciilor, pozitionarea restaurantelor, setupul neconventional sau glam, povestile deosebite pe care le au in spate, faptul ca au unele dintre cele mai cool terase etc. Daca tot am vorbit despre terase, cred ca suntem multi cei care iubim sa stam afara, sa ne bucuram de soare, oameni, trecatori.

Un alt aspect important pentru mine este felul cum este prezentata mancarea in farfurie, pentru ca eu sunt genul foarte vizual si pe sistemul vazut, placut, cumparat. Asa ca locatiile amintite au inca un plus in selectia mea. Istorie. Munca. Pasiune. Sau toate imbinate. 
Asadar, go ‘there’ and feel good!

Prietenul la facturi(le lui) se cunoaste

E deja uzata si abuzata treaba cu asteptarile care ne fac mai mult rau decat bine. Sincer, nu am auzit pe nimeni zicand ‘vai, ce bine ca am avut asteptari de la persoana aia! S-a dovedit ca le-a depasit!’ :)). Well, realitatea e ca nu ne invatam niciodata. Nu e bine sa ne setam asteptari sau sa credem vreo secunda ca cei pe care ii ajuti vor raspunde cu aceeasi moneda. In nicio circumstanta. Din contra, uneori sunt primii care te ard pe fata sau pe la spate. (Normal ca ei ne sar primii in ochi, ca de la ei nu ne ‘asteptam’).

Sa te fereasca Dumnezeu sa ai nevoie de ei, ca atunci ‘arsura’ e pe retina si realitatea crunta.

Nu stiu de unde apar si ce sta la baza unor astfel de comportamente, dar realizez uneori ca sintagma ‘binele se intoarce’ e valabila doar in literatura/filosofie.

Bun, ce putem face? Daca ii elimini, ramai cam singur, daca ii accepti, mergi cu ei la drum taraind cadavrul increderii. Invatam si noi pe parcurs, cat traim, ca doar de-aia ne-am nascut. Nu sa facem umbra pamantului fara intrebari, probleme si lectii deprinse in timp.

Ma doare sa spun la ce concluzie am ajuns, am tot sperat sa nu mi se confirme. Trebuie sa alergam dupa bani, sa ne punem pe noi pe primul loc, noi cu interesul, ca ala poarta fesul. Indiferent de anotimp.

Ce nu inteleg eu e de ce ne dezumanizam in aceasta goana. Cu totii avem facturi, probleme, mai toti muncim de ne sar capacele pentru un trai decent, iar asta ar trebui sa ne imbuneze. Cum de lasam cativa lei in plus sa ne dicteze viata si sa ne seteze prioritatile?

Forgive me, I’m a Dreamer. Si cred in povesti, oameni si ingeri.

Dumnezeu cu mila, ca altii-s cu sila!

Uneori devenim ceea ce nu credeam vreodata, adica ‘carpe’!

Se intampla asta si la case mari, mijlocii sau mici. Nu e pe alese, ci e pe culese (din diverse experiente care ne marcheaza, care deschid in noi usi pentru schimbare). E ca o boala, te loveste si abia dupa ce iti trece iti dai seama cat esti de schimbat.

C’est la vie. Un oximoron, frumos de dureros. La fel ca asteptarile pe care le avem de la ceilalti. Cu siguranta nici noua insine nu ne oferim suficient timp, dar speram ca altul sa faca asta pentru noi. De ce? Nu stiu, ca altfel nu mai intrebam. :)) poate asa e natura noastra, poate in firescul nostru suntem intotdeauana buni, frumosi, destepti, devreme acasa. Dar degeaba suntem perfecti in mintea noastra daca nu si in ochii privitorului. Doar acolo sta frumusetea… si adesea celalalt demonteaza toate argumentele si convingerile tale.

Unde dragoste nu e, nimic nu e si chiar nu e! Nici macar razboi. Cu exceptia celui interior- sub forma unui foc mistuitor pe care te straduiesti sa il mentii aprins fara sa te arda. E frumos urat, dulcele amar, sexualul asexuat, e vis cu ochii deschisi si ireal in somn, amalgam de sentimente contradictorii, dar tot ce conteaza e ca simti. Esti viu doar cata vreme simti. Mai grava e tacerea. Nu cea launtrica, tacerea irevocabila dintre doua persoane.

Cand se intampla asta nici marea cu sarea, nici verdele din copaci si nici soarele nu ne mai incalzeste. Doar codru-ti ramane frate, ca sa ma exprim poetic, dar nici asta nu reusesc pana la capat. Cum au tot taiat astia padurile, te vei infrati cu niste cioturi…

Si-am incalecat pe-o sa, si nu mai cred in Ea!

Unul dintre cele mai frumoase locuri in care am fost

Si eu, ca multi alti copii am crescut cu pilde religioase si povesti despre Iisus din Nazaret. In timp, am inceput sa asociez intr-o oarecare masura ideea de cautare cu Ierusalimul, auzind atatia oameni care merg acolo si impartasind impresii despre experienta lor spirituala, dar si pe partea culturala, despre Tel Aviv. In acest fel a prins contur in mintea mea dorinta de a vedea acele locuri.

Ocazii nu au prea fost, dar anul trecut, de ziua mea, mama mi-a spus sa ma gandesc cand vreau sa merg in Israel. Acela va fi cadoul ei pentru mine. Atat mi-a trebuit, mai ramanea sa vad cand, cum si cu cine. Mai ales cu cine, pentru ca e ceva de suflet, intr-un loc special, nu un party in Ibiza unde sigur te imprietenesti rapid.

Pe la sfarsitul lui 2016, la fix doua luni de la ziua mea si discutia cu mama, eram in vizita la prietena mea, Rita Muresan. Cum vorbesc eu mult, am scos si porumbelul cu excursia. Rita, care nici ea nu mai fusese, a reactionat instant si am stabilit ca mergem la anu’. A venit si 2017, am si uitat intre timp, pana cand aflu ca lumea se organizase ca sa mergem impreuna in martie. Eu, care ma pregateam de Amsterdam, am zis ‘Nu’ initial. Ei voiau sa stea o saptamana, Monica, asociata mea, trebuia sa nasca etc…. am zis pas.

Dupa ce m-am intors, dintr-odata mi-a casunat: ma duc si eu la Tel Aviv! Cum s-au asezat toate, mai rar! Desi mi-am luat bilet singur, ei, care voiau sa stea o saptamana au mers pana la urma ca mine. De joi pana duminica.

Ce sa va zic? Faina tara, Tel Aviv are niste plaje superbe, am prins si cald afara! Experienta a fost incantatoare, mai ales ca am ajuns joi seara care la ei este vineri, asa ca fiecare bar era animat de multi oameni, iar muzica rasuna de peste tot. Un vis! Noaptea ne-am bucurat ca profanii, iar a doua zi, dis de dimineata am plecat spre Mormantul Sfant. Cand am ajuns ni s-a explicat ca abia de doua zile fusese redeschis pentru public, pana atunci fiind in lucrari de restaurare. Ce mi-a placut cel mai mult e ca am nimerit exact la slujba de curatare a mormantului. Un cumul de sentimente si trairi aparte, multa istorie de care unii profita din plin, dar ma rog… prefer sa redau doar ce am considerat eu fain (si a fost!). Cel mai frumos sentiment l-am trait la Nazaret in zona Bisericii Maicii Domnului unde am avut senzatia ca timpul nu mai curge, ca pot pasi odata cu Ei fara iluzia temporalului. Sublim!

In ultima zi am stat pe malul marii in rolul observatorului, am admirat oamenii si m-am relaxat incercand sa diger cele trei zile in Israel. Sunt convins ca ma voi intoarce pentru minunatul Tel Aviv, un oras al contradictiilor asupra caruia istoria si-a lasat amprenta. Israel… un loc al regasirii spirituale si nu numai!

‘Esti o egnima, dude!’

Mi se tot spune asta, dar e culmea! Ma cheama Denis, nu Otilia. La inceput mi se parea funny, chiar imi placea putin, dar cand ceilalti continua, incep sa imi pun serioase semne de intrebare. De unde am capatat aura asta? Uite-asa se denatureaza perceptiile unora pe care poate nu mai am ocazia sa ii conving cine si cum sunt eu cu adevarat.

Apoi paradoxul: daca n-au suficiente coaie, eu ce sa le spun si ce sa le fac?

Am acasa cateva masti pe care le asortez in anumite zile cu evenimentele pe care le intampin. Cu totii avem o colectie de masti in spatele carora ne ascundem vulnerabilitatile, suferintele, fricile sau frustrarile. E si bine, e si rau. Partea frumoasa e ca intalnim unii oameni in fata carora ne putem lasa chipul dezgolit, iar acele momente merita recunostinta noastra.

De multe ori 🖕, de foarte putine ori 🌈.

Oricat ne-am stradui sa gasim valori poetice vietii, va spun eu: in gastronomie sta secretul. Viata ne da o shaorma cu de toate, dar intrebarea e: daca mancam doar carnea, mai dauneaza la fel de mult?

Nu pot spune ce ar trebui sa facem, dar pot spune ce fac eu. Ma ghidez dupa primul sentiment, the first feeling is always the best. Ce urmeaza e mai putin important pentru ca de acolo incepe tangoul care se poate transforma si in house cu timpul.

Ladies, gents, viata e o scena. Ridicati mastile! Unii le mai dam jos din cand in cand, sa lasam adevarata piele sa respire, altii doar le inlocuiesc.

Sa fie bine, ca sa nu fie rau, dude!

#changeyourlifestylein90days- 1st month

Mi-am propus si tare mandru sunt ca m-am tinut de treaba! A trecut o luna de cand m-am reapucat de sport la #WorldClassRomania si imi place din ce in ce mai mult. Ii datorez asta si lui Jordan C, personal trainer, care a inteles din prima ca dincolo de vorbe si de dorinta mare, nu imi e usor sa ma pun in starea de a ma tine serios de treaba. Mai ales inainte de Paste, cand tentatiile sunt mari, iar ideea unei diete m-a dat peste cap fizic si psihic.

De ce fizic? Pentru ca imi obisnuisem organismul cu un stil de viata sedentar, alimentat de mese grele, dulciuri fara masura, pofte satisfacute instant etc. O schimbare de genul asta nu vine cu pasi marunti, ci de-odata am zis ‘stop!’. La fel si psihic, nu am avut timp de pregatire, nu a existat niciun ‘luni’, niciun ‘1 al lunii’.

In primele zile m-am luptat cu cei mai ascunsi demoni, am crezut ca nu voi fi in stare. Dupa doua saptamani am capatat alt vibe, alt tonus, suplimentele de la #Nutramino chiar isi fac treaba, iar eu am completat intreaga experienta cu ajutorul lui Romeo Tudorache de la www.spamasaj.ro care ma ‘killareste’ acasa cu ventuze, bete de bambus si putin masaj de relaxare. Totul in linie cu ce mi-am propus.

Intre timp, a venit si Andrei Vulpescu (www.andreivulpescu.eu) care, dupa un antrenament cu noi s-a convins:

‘Sunt un tip care a crescut cu miscare. Pana cand a descoperit berea 🙂 Asa au aparut pauzele si sedentarismul. Asa au aparut kilogramele in plus si reprizele de miscare.

Ei bine, de curand, am reluat regimul de miscare. De data asta foarte serios. Nu mai pot sa-mi permit sa ma neglijez.

Iar programul lui Denis Radu cu Jordan C. e foarte misto. Nu ai timp sa te plictisesti, pentru ca mereu faci alte exercitii. Consumi si iti place si iar consumi si iti place… si se vede. Oglinda iti devine prieten de nadejde… Consumi calorii de data asta, nu bere.

Dar nu o faci cu chin, ci cu placere, pentru ca inainte de orice, de efort, de transpiratie, de vointa… etc, miscare inseamna placere, deci viata!’

Vorba aia cu ‘niciodata sa nu spui niciodata…’ e mega adevarata! Am ajuns eu sa astept cu nerabdare urmatorul antrenament!!! Fac totul cu placere pentru ca se vad rezultatele si imi dau seama ca vor continua sa apara.

Uite asa ma mut de la Radisson la America House si pe Nordului la W, in cautarea rezultatelor dorite si a unui nou stil de viata.

#urbanstoryteller #SmartBalance #getinshape #changeyourlifestylein90days on month