Why I love my Ingerssol!

Poate ca nu-mi place ideea de trecere salbatica a timpului, dar cu siguranta imi plac ceasurile. Inca de mic am avut o chemare in acest sens si am tot experimentat. De la cele fashion la cele sport, de la cele elegante la cele cu traditie, mai ieftine, mai scumpe, de toate. Ulterior am renuntat si am purtat exclusiv bratari. Insa cum totul e ciclic si se intoarce, de putin timp am intrat in posesia unui ceas metalic, auriu cu argintiu, exact cum imi doream daca nu as fi dat ascultare vocii de pe fundal care imi spunea ca ‘inca nu e momentul’.

Ei bine, a fost momentul. Asa cum este de fiecare data cand ne dezbracam de gandurile care nu ne lasa sa experimentam mai mult. Se intampla acum sa accesorizez acest ceas doar cu inelele si imi place pentru ca este un joc de contraste: masculinitate si pretiozitate, eleganta si versatilitate. Il pot purta cam la orice tinuta pe care o abordez.

Ma rog, ideea este ca nu trebuie sa ai un ceas la moda sau foarte scump, este suficient sa gasesti unul care sa vina in completarea personalitatii tale, precum si a celorlalte accesorii pe care le ai. Restul… tine de atitudine, asa ca ceasul de la Ingersoll mi se potriveste de minune!

Brandul are si o istorie frumoasa in spate, care a inceput undeva pe la 1892. A venit la pachet cu garantia pe viata, un design special atat la inchidere, cat si la modul de prezentare. Toate la un loc m-au determinat sa aleg acest brand si ceasul din poza de mai jos.

Unele lucruri sunt facute sa fie ale noastre, de aceea cred ca uneori accesoriile ne aleg pe noi. Poate suna ciudat, dar cu siguranta ati experimentat si voi: orice lucru vine nu atunci cand il dorim, ci cand suntem pregatiti.
Long story short: intrati pe www.WatchShop.ro sau la magazinul de pe strada Banu Manta nr. 60 din Bucuresti si poate veti gasi ceasul dorit, potrivit.

Un sample de savoir vivre: Diner en Blanc

Sa pui dress code ‘white’ nu mai este azi ceva iesit din comun, petrecerile de la Hollywood l-au transformat deja intr-un element destul de cunoscut. Insa efectul este la fel de spectaculos si de premium ca acum cativa ani, cand doar la evenimentele super exclusiviste era intalnit. Nu e de mirare ca si Bucurestiul meu iubit s-a adaptat foarte repede si a impamantenit acest trend de-a lungul timpului, unele locatii avand deja o traditie pe aceasta tema.

Insa cand spui ‘dress code: white’ te gandesti in primul rand la Diner en Blanc. Un eveniment cu totul special construit pe baza conceptului de picnic, in care participantii isi pot aduce propriul setup, bautura si mancare (desigur, respectand directiile organizatorilor). Anul acesta a fost primul eveniment din seria #DinerenBlanc in Bucuresti si asa cum arata si fotografiile, a iesit spectaculos. Tematica a fost respectata de toti participantii, fiind si un eveniment international la care anual in unele capitale vin si 1000 de persoane. Spre mandria noastra, tinand cont ca a fost prima editie, 500 de persoane nu e deloc un numar mic.

Eeei, dar ceva de amploarea asta necesita munca titanica. Pregatirile au durat aproximativ doi ani de zile (trust me, va spun din culise), iar asta tocmai pentru ca trebuie respectate cu strictete anumite reguli.

Sa trecem acum la partea glam si sa va spun de ce a fost un eveniment inedit:
O superba dupa amiaza de august. Soarele la orizont, fara sa fie amenintat de nori, dar nici cald incat sa te gandesti cum dai repede de un aer conditionat.

Participantii au aflat exact cu doua ore inainte coordonatele geografice ale eventului, pana atunci a fost surpriza, potentand misterul si sporindu-le curiozitatea

Sute de oameni imbracati care mai de care au umplut cu vibe-ul lor si buna dispozitie piata George Enescu, din fata hotelului Hilton/Ateneu

DJ U gin i-a intampinat pe toti pe acorduri muzicale care au transformat toate minutele in clipe memorabile. Petrecerea a durat pana la 23:00 si cu siguranta ne-am fi lungit pana dimineata daca nu eram restrictionati in acest sens. Cu atat mai mult cu cat Prestige Orchestra a condimentat seara cu un live inedit.

S-a dansat mult, s-a baut vin de la Recas, mancare de la Hilton

Ce s-a vazut de la nivelul solului a fost superb. Ce s-a vazut de la inaltime datorita partenerilor Dinner in the sky a fost sublim. Sa admiri apusul de soare ciocnind un pahar de sampanie deasupra orasului… Tabloul perfect in nuante de alb al unei seri exclusiviste. O experienta de neratat in viitor!

#DinerenBlanc 2018… te astept ca si cand!

Nayino Resort Hotel

S-a intiparit cumva in mentalitatea romanului ideea de vacanta la mare in fiecare an, macar o zi, vara. Dar chiar daca s-a terminat sezonul estival, iata ca, impreuna cu un grup haios si cel putin interesant, am fost invitat sa merg in acest inceput de toamna in Mamaia Nord, la o noua destinatie de la marginea Marii Negre: Nayino Resort Hotel, un spatiu ofertant, bine pus la punct, deschis tot timpul anului, o oaza de liniste si good vibe. Drumul ne-a fost deschis de noul #peugeot3008suv pus la dispozitie de #PeugeotRomania.

Doua zile pline de relaxare, preparate deosebit de aspectuoase care ne-au gadilat papilele gustative, un client service de calitate, prospetime, plaja la mai putin de 100 de metri. Sunt doar cateva dintre atributele cu care pot descrie experienta Nayino.

Ajunsi la receptie, am fost intampinati cu zambete, amabilitate si… o sticla de vin. Tot personalul ne-a stat la dispozitie si ne-a oferit suportul chiar si cand nu erau indatorati sa faca asta. Totul aici emana optimism.
In prima zi am mers, evident, pe faleza din Portul Constanta si am mancat – pot spune – la inaltime, la #LePremierConstanta.

O alta surpriza culinara a fost alaturi de o prietena draga, Tania Budi la #LuvBistroCafee, unde alaturi de fratele ei Ionut Budi au reusit sa construiasca o frumoasa afacere de familie. De ajungeti in mall-ul din centru Constantei, nu-i ratati, un loc cool cu priveliste larga spre plaja. Si chiar daca am mancat bine si consistent, am dat jos kilogramele urcand si coborand treptele, nu putine, catre si de la local.

Seara s-a incheiat tarziu in restaurantul hotelului cu un rasfat gastronomic orchestrat de bucatarul sef care ne-a prezentat meniul de toamna-iarna disponibil in acest an. Andrei Trifu, un tanar de doar 29 de ani, a terminat scoala de gastronomie FINN in Constanta in 2011. De atunci a activat ca bucatar profesionist pe litoralul romanesc in restaurante de 4 si 5 stele cu specific italian, spaniol si frantuzesc, iar in acest timp s-a specializat in Vienna in bucataria vegana, in Spania a invatat filozofia tapas si in Franta a deprins bazele showmenshipului gatind live la poalele Muntilor Alpi. Micul dejun de a doua zi, la fel de complex.

Probabil va asteptati la scoruri ridicate daca aducem in discutie bugetul necesar, dar nu. In ciuda calitatii serviciilor, oferta cu care vine Nayino in acest an e de departe accesibila consumatorilor medii. Noi ne-am delectat in cele 2 zile de sedere – in afara de meniul simplu si bun, bazat pe fructe de mare – si cu o pizza delicioasa, sic!
Nayino este o poveste si o afacere de familie care inglobeaza conceptul de urbanism – fie ca vorbesc despre restaurant, gradina interioara cu piscina sau spatiile de dormit. Aduce un suflu proaspat si imbietor in peisajul hotelier actual prin liniile arhitecturale simple si rafinate, influente nordice si orientale, toate astea dublate de elemente naturale intalnite la tot pasul. In viitor vor fi organizate aici petreceri tematice culinare, degustari de vinuri, concerte, petreceri by the pool sau on the roof cu DJ sau proiectii de film la piscina, iar sala dotata de conferinte de care dispun poate gazdui evenimente corporate sau team building-uri.

Despre Navodari pot sa spun ca e un loc aproape virgin in plina expansiune, iar pana vara viitoare va arata de departe mai bine decat alte zone din Constanta si mai neepuizat de valurile de turisti.

So, daca vrei sa traiesti timpul liber eficient si creativ si sa parcurgi o calatorie senzoriala greu de egalat, Nayino poate fi o alegere satisfacatoare pentru o vacanta sau un sfarsit de saptamana. Cand toata lumea se indreapta spre munte, tu poti lua directia marii. ϑ

Eglantina Becheru, artista din viata mea!

Am cunoscut-o acum trei ani. Nici nu mai stiu unde si in ce context, poate isi aduce ea aminte (ca eu nu). Dar nu e relevant. Ceea ce conteaza e ca suntem amandoi la fel de ‘ciudati’, asa ca am rezonat din prima, conturandu-se in timp atat o relatie faina de colaborare, cat si de prietenie.

Am descoperit o tanara fata care, pe langa o minte brici, are si o ambitie de neinteles pentru multi, lucru care a devenit pentru mine un real model de ‘asa Da!’.

Nu multi stiu ca Egla, cum o alint eu, este si pictorita. Inca una foarte apreciata, atat de cunoscatori si, din pacate pentru noi, din fericire pentru ea, si in afara tarii. A avut expozitii in Venetia, Graz, Londra, a predat pictura la Oxford, sa nu mai zic de internshipuri si cursuri peste cursuri in Disruptive Market Innovation la Royal College of Art, la Paris, Berlin si pe unde-o mai fi fost, ca nu pot sa retin.

E cu capul in nori si cu picioarele pe pamant. Astfel, la o varsta la care multi inca viseaza la printul de pe cap, iar altii asteapta sa pice din cer, ea si-a cladit o cariera deja. In paralel, excesul de creativitate fiind regasit in tablourile ei.

Din toamna se va muta cu jobul din tara, the next level. Afland treaba asta, m-a facut mandru, asa ca m-am grabit sa cumpar un tablou pe care pusesem ochii de ceva timp. Supraomul se numeste, pentru ca am intalnit de-a lungul timpului Supraoameni (unul crescandu-ma din totdeauna), altii fiindu-mi alaturi sub forma de parteneri sau prieteni.

Nu stim niciodata daca noi ne alegem oamenii sau ei ne aleg pe noi. La fel cum nu stim daca noi alegem anumite obiecte sau ele pe noi. Eu zic ca Supraomul a ajuns exact unde si la cine trebuia. Nu sunt un cunoscator, dar iubesc sincer arta, frumosul si la fel a fost si in cazul de fata, cand Egla a ajuns in casa mea alaturi de Ion Barladeanu si Aldyn.

Ceea ce m-a motivat sa scriu acest articol este starea pe care mi-a dat-o achizitia acestui tablou. Cred ca din cand in cand, pe langa branduri si produse scumpe care se duc si nu te fac nici mai destept, nici mai bun, e important sa investesti in oameni. Cu atat mai mult cu cat citeam acum doua-trei saptamani ca, plecand din tara, nu isi poate lua toate lucrarile cu ea si vinde o mare parte din ele. Va zic si voua ce le-am zis prietenilor apropiati- sa o abordeze. Intuitia mea e ca in timp o sa tot auziti de Eglantina Von Becheru.

#ElosSkinLaserCenter: the place to be!

Unul dintre domeniile despre care am tot scris si voi mai scrie este cel de beauty. In primul rand, pentru ca ma pasioneaza sincer, in al doilea rand pentru ca jobul imi impune sa fiu la curent cu toate informatiile si noutatile din acest domeniu. De-a lungul anilor am tot colaborat cu diverse structuri de beauty si intretinere corporala, dar guess what? Acum am ajuns sa lucram cu mama lor. Ma refer la BeautyMed, iar cunoscatorii vor intelege din prima.

Am mai scris despre cat de important e sa ai grija de tine, mai ales odata cu trecerea timpului, adaptand ritualurile de ingrijire la stilul de viata. Sunt adeptul ingrijirii si mai ales, al preventiei, apeland din greu la tratamente faciale sau corporale non invazive. Cert este ca vine un timp in care, pe langa sport si dieta echilibrata, trebuie sa iti ajuti corpul folosindu-te de progresul medical si de noile tehnici sau aparaturi de ultima ora folosite in beauty.

La Elos am inceput cu tratamentele de curatare faciala de la Hydrafacial de care ma bucur lunar, precum si de acid hialuronic in obraji. Nu e vreun moft, ci o necesitate, avand in vedere ca din cauza slabitului tenul meu capatase un aspect de oboseala care nu se pupa cu trasaturile mega ascutite. Astfel, pometii mei au inceput sa aiba alt aspect, mult mai cald.

Subliniez ca in Centrul Elos lucreaza exclusiv medici specializati si asistente, demonstrand ca frumusetea este de fapt, o stiinta, nu o indeletnicire intuitiva.

Pe termen scurt, mi-am propus sa incerc Criolipoliza, procedeu pe care il voi aplica pe zona abdominala (care nu s-a dus nici prin dieta, nici prin sport- fix ce ziceam mai devreme legat de imbinarea celor trei elemente pentru rezultate vizibile: sport, dieta, Elos).

Tot aici voi efectua incepand din aceasta toamna si sedintele de intretinere ale epilatului definitiv. Stiu ca s-au scris multe despre aceasta procedura, ca sunt pareri pro si contra, ca de obicei. Eu am facut-o in urma cu 7 ani si am avut niste rezultate incredibile!

Concluzia e ca nu ma voi opri aici. Nici din experimentat, nici din scris. Asa ca voi scrie in continuare despre ce voi testa la #ElosSkinLaserCenter, probabil o sa fac si live-uri din timpul procedurilor pentru ca alea sunt cele mai sincere, nu-ti poti ascunde adevaratele trairi. Asa ca nu ezitati sa ma contactati daca aveti intrebari.

Dar cel mai important: indiferent de gen, ingrijirea este esentiala. Imbatranirea este un proces pe care il bifam cu totii. Si barbatii au nevoie de anumite proceduri de preventie si ingrijire!

De la bal la spital…

De curand, din cauza amigdalelor, am fost internat de urgenta intr-un spital de stat din Bucuresti. Ultima data cand am trait asta se intampla acum 17 ani, asa ca uitasem cum este. In prima faza, imi era atat de rau incat nu ma interesa unde ma duc, ca stau cu mai multi sau ca stau intr-o rezerva-imi era totuna, singurul lucru pe care mi-l doream era sa ma fac bine. Ce ti-e si cu fitele astea, dispar imediat cand ti-e rau! :))

Zis si facut, cunoscand un X si-un Y, carora le sunt profund recunoscator, am dobandit rezerva dorita si a inceput ‘vacanta’. Contrar asteptarilor mele, dar mai ales prejudecatilor, sectia era foarte foarte curata, iar personalul extrem de amabil. Pe cuvant ca nu ma asteptam din cate auzisem in general si din ce-mi aminteam eu. Un leu nu am dat nimanui, chit ca eram pregatit sa o fac si am si intrebat in jur.

Am nimerit o doamna doctor extrem de meticuloasa care m-a supus mai multor investigatii, dandu-si toata silinta sa ma faca bine.

Cele patru zile petrecute acolo mi s-au parut o eternitate sub toropeala de afara, mai ales ultimele doua. Noroc cu televizorul si cu Facebook-ul! Bine, in ordine inversa. Cum de socializat nu-mi ardea, nu am lasat pe nimeni sa ma viziteze in afara de Roxana Enciu, buna mea prietena, iar pe MM nu am putut sa o vad (gandindu-ma ca e prea periculos pentru cei mici de acasa). Le multumesc ca exista si mai ales ca exista in viata mea!

Ideea este ca inca exista oameni foarte frumosi, profesionisti in adevaratul sens al cuvantului care merg la job cu pasiune si dedicare. Insa ajung sa se piarda intr-un sistem defectuos intretinut de fiecare dintre noi. Ei se pierd, noi ii pierdem daca nu facem ceva, concret.

Asa ca am decis: in toamna organizez o strangere de materiale necesare pentru sectia unde am fost internat si pe care statul e incapabil sa o faca. Cred cu tarie ca oamenii minunati de acolo merita macar atata lucru care ar putea sa le faca munca mai usoara. Si mai cred ca pacientii care nu-si permit merita si ei o initiativa de acest gen. So lets do it!

Asa ca va tin la curent si mi-as dori sa imi puteti fi alaturi cand ma apuc de acest proiect!

Pe curand si sanatate multa (ca daca nu e, nimic nu e ce trebuie!) 🙏✌️

E summer. E #Summerwell.

Pentru mine, vara are cateva sinonime, printre care si Summerwell. De trei ani merg la acest festival si tot el ma face sa ma raportez cu placere la luna august, uitand de canicula, orasul gol etc. Sa fiu sincer, pe Ei ii consider pionierii evenimentelor de acest gen si ii apreciez pentru ca nu s-au abatut niciodata de la directia lor. Sunt multi care incep ceva, testeaza, apoi schimba si isi pierd identitatea. Ei au construit de la inceput pe o baza solida, iar odata cu trecerea timpului, au imbunatatit fiecare editie, pastrandu-si ADN-ul.

Imi place locatia, imi place vibe-ul, dar mai ales oamenii care vin cu mintea si sufletele deschise pentru a se simti bine si a petrece. Joie de vivre.

Ca in fiecare an, zona de food, precum si cele de recreere sau fashion/sales sunt super bine alese, transformand experienta intr-un intreg, dandu-i un singur discurs. M-am bucurat sa ii regasesc pe multi de la editiile precedente (mai rar intalnita ideea de traditie in randul evenimentelor care cauta cu aviditate noul), precum si chipuri noi ale unor parteneri foarte faini.

Probabil s-a vazut si in fotografii, ceea ce captiveaza la Summerwell e atmosfera unica. Racoarea padurii si senzatia de atemporalitate arunca o panza feerica in agitatia specifica. Vibe-ul senzational si muzica pe masura au tinut oamenii in priza tot weekendul. I know… suna a lauda, dar sa lamurim: NU sunt platit pentru asta. Scriu sincer despre ceva care mi-a placut. Si cred ca sinceritatea e un exercitiu pe care ar trebui sa il practice cat mai multa lume intr-o epoca agresata de branduri si reclame. Nu as fi scris asta daca nu mi-ar fi placut experienta. Pozele au vorbit de la sine, am vazut ca tot Facebook-ul a fost invadat de imagini de la Summerwell, exceptand carcotasii care au si ei rolul lor. Mai ales ca eu consider ca pentru un organizator, orice feedback e binevenit si de luat in calcul pentru viitor.

Asa ca ne revedem curand, pe 24 August, la cel mai mare picnic in alb, #DinerenBlanc! 😜✌️

Am luat o piatra-n gura la Untold!

Tot auzisem lumea ca merge la Untold, ca e frumos la Untold, ca trebuie sa bifez si eu fenomenul Untold. Astfel, am ajuns anul acesta pe ultima suta de metri (avand in vedere ca imi luasem biletul de avion inca din februarie, dar aflu cu o zi inainte ca n-am nici cazare, nici bilet de intrare). Eu in pom si pomu-n aer.

Dar cum in final toate se aseaza de la sine, Monica Munteanu si Razvan Munteanu m-au salvat. Uite-ma ajuns. Am stat foarte aproape de locul faptei, la aproximativ 5 minute de mers pe jos, intr-un hotel pe care il recomand cu drag. Este vorba despre fostul City Plaza, acutualul Hilton DoubleTree.

Avand in vedere ca sunt un om cu ritualuri, nu m-am dezis nici acum. Am ajuns si pe la salonul Ego Studio (pentru MM, nu pentru mine, hah!) unde am dat peste un amic pe care nu-l mai vazusem de prin 2007. Era chiar ownerul salonului. Cam asa s-a conturat o prima experienta pre-Untold, dandu-mi seama cat de faini sunt clujenii. De la angajatii salonului foarte saritori, sociabili si amabili, pana la toti ceilalti oameni de care m-am lovit in aceasta mini-vacanta. Peste tot am gasit persoane calme, cu mult bun simt, relaxate si joviale. In acest peisaj, chiar si bucurestenii se purtau intr-o noua lumina, printre ei numarandu-ma si eu.

Revenind la festival, inca de joi seara am ramas uimit de marimea propriu zisa, de organizarea impecabila- inca de la intrare (eram putin sceptic, deoarece la Neversea nu mi-a placut deloc), iar pe masura ce inaintam eram socat de volumul de munca si ce forte de desfasurare s-au imbinat cat sa iasa asa ceva. Eu, ca organizator de evenimente, nu pot spune decat Chapeau!

Nu sunt un fan si nici macar vreun cunoscator basic de lineup-uri de festival, dar aici a fost unul de exceptie. Vibe-ul te tinea in priza non-stop.

M-am dus croit catre zona de food care ma interesa in mod deosebit prin prisma jobului si a lucrurilor noi pe care le-as fi putut invata. Pot spune ca nu i-am gasit minusuri, aveai tot ce iti doreai: de la minunatele paste Da Pino, pana la hot dog, burgeri, tagliata, cannoli, waffles etc.

In rest, o nebunie frumoasa. Imaginati-va (cei care nu ati ajuns la Untold) ce inseamna sa fii la unison cu 60 k persoane, sa fiti uniti de o stare ce razbate prin muzica si ajunge sa creeze o armonie de emotii, indiferent de ce varsta ai, ce job, ce background. In fiecare dintre cele patru zile de festival am simtit ca fac parte dintr-o alta realitate, ca ma aflu intr-un mini orasel separat de Cluj, zub zodia forfotei si a unui vibe extraordinar.

Desigur, omul sfinteste locul, conteaza mai ales cu cine imparti experiente de genul asta. Am stat doua zile cu MM, in rest cu Giulia si Vlad Huidu, Codin, m-am intalnit si cu doua prietene din Galda de Jos, Oana si Alina, cu multi cunoscuti din Bucuresti, Ploiesti… a fost pentru prima data cand Clujul mi s-a parut ca un oras statiune, strazile goale, doar terasele din centru pline. Trafic aerisit, un aer calm, toropit de caldura care imbraca locul in visare.

Fain tare la Cluj! Ma bucur ca am reusit sa ajung si la multumesc Muntenilor pentru ajutor! Sunt sigur ca la anul voi profita din plin de editia urmatoare.

Untold, Cluj, jos palaria!

My new tool: Marionnaud Men

Nu e niciun secret ca toate se trag din copilarie. Una dintre ‘bubele’ mele frumoase e pasiunea pentru produse cosmetice si de ingrijire personala insuflata de mama. De la parfumuri (oh, God, viciul suprem) si pana la deodorante, creme, tratamente etc.

De-a lungul anilor am tot testat si experimentat diverse game- luxury, profesionale, medicale, multe dintre ele nefiind exclusiv pentru barbati (nici nu cred in exclusivitati de genul), fara sa ajung sa-mi pun vreo rochie. :))

Astfel am reusit sa ma prind nu numai de eficienta lor, ca asta e o treaba relativa si depinde de ph-ul fiecaruia, iar pe sistemul iarna nu-i ca vara, barbatii nu-s ca femeile. De curand am testat un chit de la Marionnaud Men care m-a surprins placut cu o gama variata de produse destinate tuturor nevoilor. De la curatare, pana la ingrijire.

Eu, care de ceva timp (nu foarte mult) am ajuns un impatimit al mersului la sala- am testat pe langa aceasta gama de care vorbesc si parfumul YSL Sport. Light si fresh, complet diferit fata de ‘tamaile’ mele, nu face pe nimeni sa strambe din nas.

Efectul e pozitiv pentru mine, produsele fiind tot ce incercam sa gasesc de-a lungul timpului. Pe scurt: o gama completa si totodata usor de carat dupa mine la sala sau cand plec din tara.

Just try it: #MarionnaudMen!

Mai bine regreta ce ai facut, decat ce nu ai facut!

Un dicton greu de acceptat, pentru ca sunt si lucruri poate urate pentru tine pe care nu ai cum sa nu le regreti, sau patanii, etc.. mai bine ar fi sa le dam uitarii si bine ca exista uitarea, ca altfel nu stiu ce ne-am fi facut! Am fi fost coplesiti de atatea sentimente contradictorii si nu cred ca le-am fi putut duce ramanand in continuare oameni.

Eu vad treaba asta ca pe un bumerang, ca de altfel mai tot ce facem, orice actiune are si o reactiune. Vorba Monicai, faci bine, ti se intoarce bine. E greu sa gandesti numai pozitiv si sa imprastii in jurul tau doar praf de unicorn si pulbere de stele, idealul asta ar fi si astfel titlul meu ar face sens. Daca faci numai lucruri ok, de ce le-ai mai regreta?!

Dar oameni suntem, avem si un intuneric in noi, gresim, lovim, ranim, regretam si in viata exista o balanta intre bine si rau. Daca am reusi numai sa gasim acel echilibru, sa evitam caderea intr-o parte sau in alta, eliberandu-ne astfel de multe poveri si incarcaturi emotionale, care din pacate ajung sa ne afecteze inclusiv fizic la un moment dat!

Nu dau sfaturi de viata, nu imi permit. Gandesc pur si simplu in scris cu ‘voce tare’ ca sa se lipeasca de mine si sa ma mulez pe ce-mi apare in cale. Sa ma adaptez, imunizez, pastrandu-mi in continuare sensibilitatea. Astfel, pot lua deciziile ok pentru mine, ca mai tarziu sa nu pot afirma: daca as fi facut aia… cum ar fi fost, etc…

Be you, be unique!