Eglantina Becheru, artista din viata mea!

Am cunoscut-o acum trei ani. Nici nu mai stiu unde si in ce context, poate isi aduce ea aminte (ca eu nu). Dar nu e relevant. Ceea ce conteaza e ca suntem amandoi la fel de ‘ciudati’, asa ca am rezonat din prima, conturandu-se in timp atat o relatie faina de colaborare, cat si de prietenie.

Am descoperit o tanara fata care, pe langa o minte brici, are si o ambitie de neinteles pentru multi, lucru care a devenit pentru mine un real model de ‘asa Da!’.

Nu multi stiu ca Egla, cum o alint eu, este si pictorita. Inca una foarte apreciata, atat de cunoscatori si, din pacate pentru noi, din fericire pentru ea, si in afara tarii. A avut expozitii in Venetia, Graz, Londra, a predat pictura la Oxford, sa nu mai zic de internshipuri si cursuri peste cursuri in Disruptive Market Innovation la Royal College of Art, la Paris, Berlin si pe unde-o mai fi fost, ca nu pot sa retin.

E cu capul in nori si cu picioarele pe pamant. Astfel, la o varsta la care multi inca viseaza la printul de pe cap, iar altii asteapta sa pice din cer, ea si-a cladit o cariera deja. In paralel, excesul de creativitate fiind regasit in tablourile ei.

Din toamna se va muta cu jobul din tara, the next level. Afland treaba asta, m-a facut mandru, asa ca m-am grabit sa cumpar un tablou pe care pusesem ochii de ceva timp. Supraomul se numeste, pentru ca am intalnit de-a lungul timpului Supraoameni (unul crescandu-ma din totdeauna), altii fiindu-mi alaturi sub forma de parteneri sau prieteni.

Nu stim niciodata daca noi ne alegem oamenii sau ei ne aleg pe noi. La fel cum nu stim daca noi alegem anumite obiecte sau ele pe noi. Eu zic ca Supraomul a ajuns exact unde si la cine trebuia. Nu sunt un cunoscator, dar iubesc sincer arta, frumosul si la fel a fost si in cazul de fata, cand Egla a ajuns in casa mea alaturi de Ion Barladeanu si Aldyn.

Ceea ce m-a motivat sa scriu acest articol este starea pe care mi-a dat-o achizitia acestui tablou. Cred ca din cand in cand, pe langa branduri si produse scumpe care se duc si nu te fac nici mai destept, nici mai bun, e important sa investesti in oameni. Cu atat mai mult cu cat citeam acum doua-trei saptamani ca, plecand din tara, nu isi poate lua toate lucrarile cu ea si vinde o mare parte din ele. Va zic si voua ce le-am zis prietenilor apropiati- sa o abordeze. Intuitia mea e ca in timp o sa tot auziti de Eglantina Von Becheru.

#ElosSkinLaserCenter: the place to be!

Unul dintre domeniile despre care am tot scris si voi mai scrie este cel de beauty. In primul rand, pentru ca ma pasioneaza sincer, in al doilea rand pentru ca jobul imi impune sa fiu la curent cu toate informatiile si noutatile din acest domeniu. De-a lungul anilor am tot colaborat cu diverse structuri de beauty si intretinere corporala, dar guess what? Acum am ajuns sa lucram cu mama lor. Ma refer la BeautyMed, iar cunoscatorii vor intelege din prima.

Am mai scris despre cat de important e sa ai grija de tine, mai ales odata cu trecerea timpului, adaptand ritualurile de ingrijire la stilul de viata. Sunt adeptul ingrijirii si mai ales, al preventiei, apeland din greu la tratamente faciale sau corporale non invazive. Cert este ca vine un timp in care, pe langa sport si dieta echilibrata, trebuie sa iti ajuti corpul folosindu-te de progresul medical si de noile tehnici sau aparaturi de ultima ora folosite in beauty.

La Elos am inceput cu tratamentele de curatare faciala de la Hydrafacial de care ma bucur lunar, precum si de acid hialuronic in obraji. Nu e vreun moft, ci o necesitate, avand in vedere ca din cauza slabitului tenul meu capatase un aspect de oboseala care nu se pupa cu trasaturile mega ascutite. Astfel, pometii mei au inceput sa aiba alt aspect, mult mai cald.

Subliniez ca in Centrul Elos lucreaza exclusiv medici specializati si asistente, demonstrand ca frumusetea este de fapt, o stiinta, nu o indeletnicire intuitiva.

Pe termen scurt, mi-am propus sa incerc Criolipoliza, procedeu pe care il voi aplica pe zona abdominala (care nu s-a dus nici prin dieta, nici prin sport- fix ce ziceam mai devreme legat de imbinarea celor trei elemente pentru rezultate vizibile: sport, dieta, Elos).

Tot aici voi efectua incepand din aceasta toamna si sedintele de intretinere ale epilatului definitiv. Stiu ca s-au scris multe despre aceasta procedura, ca sunt pareri pro si contra, ca de obicei. Eu am facut-o in urma cu 7 ani si am avut niste rezultate incredibile!

Concluzia e ca nu ma voi opri aici. Nici din experimentat, nici din scris. Asa ca voi scrie in continuare despre ce voi testa la #ElosSkinLaserCenter, probabil o sa fac si live-uri din timpul procedurilor pentru ca alea sunt cele mai sincere, nu-ti poti ascunde adevaratele trairi. Asa ca nu ezitati sa ma contactati daca aveti intrebari.

Dar cel mai important: indiferent de gen, ingrijirea este esentiala. Imbatranirea este un proces pe care il bifam cu totii. Si barbatii au nevoie de anumite proceduri de preventie si ingrijire!

De la bal la spital…

De curand, din cauza amigdalelor, am fost internat de urgenta intr-un spital de stat din Bucuresti. Ultima data cand am trait asta se intampla acum 17 ani, asa ca uitasem cum este. In prima faza, imi era atat de rau incat nu ma interesa unde ma duc, ca stau cu mai multi sau ca stau intr-o rezerva-imi era totuna, singurul lucru pe care mi-l doream era sa ma fac bine. Ce ti-e si cu fitele astea, dispar imediat cand ti-e rau! :))

Zis si facut, cunoscand un X si-un Y, carora le sunt profund recunoscator, am dobandit rezerva dorita si a inceput ‘vacanta’. Contrar asteptarilor mele, dar mai ales prejudecatilor, sectia era foarte foarte curata, iar personalul extrem de amabil. Pe cuvant ca nu ma asteptam din cate auzisem in general si din ce-mi aminteam eu. Un leu nu am dat nimanui, chit ca eram pregatit sa o fac si am si intrebat in jur.

Am nimerit o doamna doctor extrem de meticuloasa care m-a supus mai multor investigatii, dandu-si toata silinta sa ma faca bine.

Cele patru zile petrecute acolo mi s-au parut o eternitate sub toropeala de afara, mai ales ultimele doua. Noroc cu televizorul si cu Facebook-ul! Bine, in ordine inversa. Cum de socializat nu-mi ardea, nu am lasat pe nimeni sa ma viziteze in afara de Roxana Enciu, buna mea prietena, iar pe MM nu am putut sa o vad (gandindu-ma ca e prea periculos pentru cei mici de acasa). Le multumesc ca exista si mai ales ca exista in viata mea!

Ideea este ca inca exista oameni foarte frumosi, profesionisti in adevaratul sens al cuvantului care merg la job cu pasiune si dedicare. Insa ajung sa se piarda intr-un sistem defectuos intretinut de fiecare dintre noi. Ei se pierd, noi ii pierdem daca nu facem ceva, concret.

Asa ca am decis: in toamna organizez o strangere de materiale necesare pentru sectia unde am fost internat si pe care statul e incapabil sa o faca. Cred cu tarie ca oamenii minunati de acolo merita macar atata lucru care ar putea sa le faca munca mai usoara. Si mai cred ca pacientii care nu-si permit merita si ei o initiativa de acest gen. So lets do it!

Asa ca va tin la curent si mi-as dori sa imi puteti fi alaturi cand ma apuc de acest proiect!

Pe curand si sanatate multa (ca daca nu e, nimic nu e ce trebuie!) 🙏✌️

E summer. E #Summerwell.

Pentru mine, vara are cateva sinonime, printre care si Summerwell. De trei ani merg la acest festival si tot el ma face sa ma raportez cu placere la luna august, uitand de canicula, orasul gol etc. Sa fiu sincer, pe Ei ii consider pionierii evenimentelor de acest gen si ii apreciez pentru ca nu s-au abatut niciodata de la directia lor. Sunt multi care incep ceva, testeaza, apoi schimba si isi pierd identitatea. Ei au construit de la inceput pe o baza solida, iar odata cu trecerea timpului, au imbunatatit fiecare editie, pastrandu-si ADN-ul.

Imi place locatia, imi place vibe-ul, dar mai ales oamenii care vin cu mintea si sufletele deschise pentru a se simti bine si a petrece. Joie de vivre.

Ca in fiecare an, zona de food, precum si cele de recreere sau fashion/sales sunt super bine alese, transformand experienta intr-un intreg, dandu-i un singur discurs. M-am bucurat sa ii regasesc pe multi de la editiile precedente (mai rar intalnita ideea de traditie in randul evenimentelor care cauta cu aviditate noul), precum si chipuri noi ale unor parteneri foarte faini.

Probabil s-a vazut si in fotografii, ceea ce captiveaza la Summerwell e atmosfera unica. Racoarea padurii si senzatia de atemporalitate arunca o panza feerica in agitatia specifica. Vibe-ul senzational si muzica pe masura au tinut oamenii in priza tot weekendul. I know… suna a lauda, dar sa lamurim: NU sunt platit pentru asta. Scriu sincer despre ceva care mi-a placut. Si cred ca sinceritatea e un exercitiu pe care ar trebui sa il practice cat mai multa lume intr-o epoca agresata de branduri si reclame. Nu as fi scris asta daca nu mi-ar fi placut experienta. Pozele au vorbit de la sine, am vazut ca tot Facebook-ul a fost invadat de imagini de la Summerwell, exceptand carcotasii care au si ei rolul lor. Mai ales ca eu consider ca pentru un organizator, orice feedback e binevenit si de luat in calcul pentru viitor.

Asa ca ne revedem curand, pe 24 August, la cel mai mare picnic in alb, #DinerenBlanc! 😜✌️

Am luat o piatra-n gura la Untold!

Tot auzisem lumea ca merge la Untold, ca e frumos la Untold, ca trebuie sa bifez si eu fenomenul Untold. Astfel, am ajuns anul acesta pe ultima suta de metri (avand in vedere ca imi luasem biletul de avion inca din februarie, dar aflu cu o zi inainte ca n-am nici cazare, nici bilet de intrare). Eu in pom si pomu-n aer.

Dar cum in final toate se aseaza de la sine, Monica Munteanu si Razvan Munteanu m-au salvat. Uite-ma ajuns. Am stat foarte aproape de locul faptei, la aproximativ 5 minute de mers pe jos, intr-un hotel pe care il recomand cu drag. Este vorba despre fostul City Plaza, acutualul Hilton DoubleTree.

Avand in vedere ca sunt un om cu ritualuri, nu m-am dezis nici acum. Am ajuns si pe la salonul Ego Studio (pentru MM, nu pentru mine, hah!) unde am dat peste un amic pe care nu-l mai vazusem de prin 2007. Era chiar ownerul salonului. Cam asa s-a conturat o prima experienta pre-Untold, dandu-mi seama cat de faini sunt clujenii. De la angajatii salonului foarte saritori, sociabili si amabili, pana la toti ceilalti oameni de care m-am lovit in aceasta mini-vacanta. Peste tot am gasit persoane calme, cu mult bun simt, relaxate si joviale. In acest peisaj, chiar si bucurestenii se purtau intr-o noua lumina, printre ei numarandu-ma si eu.

Revenind la festival, inca de joi seara am ramas uimit de marimea propriu zisa, de organizarea impecabila- inca de la intrare (eram putin sceptic, deoarece la Neversea nu mi-a placut deloc), iar pe masura ce inaintam eram socat de volumul de munca si ce forte de desfasurare s-au imbinat cat sa iasa asa ceva. Eu, ca organizator de evenimente, nu pot spune decat Chapeau!

Nu sunt un fan si nici macar vreun cunoscator basic de lineup-uri de festival, dar aici a fost unul de exceptie. Vibe-ul te tinea in priza non-stop.

M-am dus croit catre zona de food care ma interesa in mod deosebit prin prisma jobului si a lucrurilor noi pe care le-as fi putut invata. Pot spune ca nu i-am gasit minusuri, aveai tot ce iti doreai: de la minunatele paste Da Pino, pana la hot dog, burgeri, tagliata, cannoli, waffles etc.

In rest, o nebunie frumoasa. Imaginati-va (cei care nu ati ajuns la Untold) ce inseamna sa fii la unison cu 60 k persoane, sa fiti uniti de o stare ce razbate prin muzica si ajunge sa creeze o armonie de emotii, indiferent de ce varsta ai, ce job, ce background. In fiecare dintre cele patru zile de festival am simtit ca fac parte dintr-o alta realitate, ca ma aflu intr-un mini orasel separat de Cluj, zub zodia forfotei si a unui vibe extraordinar.

Desigur, omul sfinteste locul, conteaza mai ales cu cine imparti experiente de genul asta. Am stat doua zile cu MM, in rest cu Giulia si Vlad Huidu, Codin, m-am intalnit si cu doua prietene din Galda de Jos, Oana si Alina, cu multi cunoscuti din Bucuresti, Ploiesti… a fost pentru prima data cand Clujul mi s-a parut ca un oras statiune, strazile goale, doar terasele din centru pline. Trafic aerisit, un aer calm, toropit de caldura care imbraca locul in visare.

Fain tare la Cluj! Ma bucur ca am reusit sa ajung si la multumesc Muntenilor pentru ajutor! Sunt sigur ca la anul voi profita din plin de editia urmatoare.

Untold, Cluj, jos palaria!

My new tool: Marionnaud Men

Nu e niciun secret ca toate se trag din copilarie. Una dintre ‘bubele’ mele frumoase e pasiunea pentru produse cosmetice si de ingrijire personala insuflata de mama. De la parfumuri (oh, God, viciul suprem) si pana la deodorante, creme, tratamente etc.

De-a lungul anilor am tot testat si experimentat diverse game- luxury, profesionale, medicale, multe dintre ele nefiind exclusiv pentru barbati (nici nu cred in exclusivitati de genul), fara sa ajung sa-mi pun vreo rochie. :))

Astfel am reusit sa ma prind nu numai de eficienta lor, ca asta e o treaba relativa si depinde de ph-ul fiecaruia, iar pe sistemul iarna nu-i ca vara, barbatii nu-s ca femeile. De curand am testat un chit de la Marionnaud Men care m-a surprins placut cu o gama variata de produse destinate tuturor nevoilor. De la curatare, pana la ingrijire.

Eu, care de ceva timp (nu foarte mult) am ajuns un impatimit al mersului la sala- am testat pe langa aceasta gama de care vorbesc si parfumul YSL Sport. Light si fresh, complet diferit fata de ‘tamaile’ mele, nu face pe nimeni sa strambe din nas.

Efectul e pozitiv pentru mine, produsele fiind tot ce incercam sa gasesc de-a lungul timpului. Pe scurt: o gama completa si totodata usor de carat dupa mine la sala sau cand plec din tara.

Just try it: #MarionnaudMen!

Mai bine regreta ce ai facut, decat ce nu ai facut!

Un dicton greu de acceptat, pentru ca sunt si lucruri poate urate pentru tine pe care nu ai cum sa nu le regreti, sau patanii, etc.. mai bine ar fi sa le dam uitarii si bine ca exista uitarea, ca altfel nu stiu ce ne-am fi facut! Am fi fost coplesiti de atatea sentimente contradictorii si nu cred ca le-am fi putut duce ramanand in continuare oameni.

Eu vad treaba asta ca pe un bumerang, ca de altfel mai tot ce facem, orice actiune are si o reactiune. Vorba Monicai, faci bine, ti se intoarce bine. E greu sa gandesti numai pozitiv si sa imprastii in jurul tau doar praf de unicorn si pulbere de stele, idealul asta ar fi si astfel titlul meu ar face sens. Daca faci numai lucruri ok, de ce le-ai mai regreta?!

Dar oameni suntem, avem si un intuneric in noi, gresim, lovim, ranim, regretam si in viata exista o balanta intre bine si rau. Daca am reusi numai sa gasim acel echilibru, sa evitam caderea intr-o parte sau in alta, eliberandu-ne astfel de multe poveri si incarcaturi emotionale, care din pacate ajung sa ne afecteze inclusiv fizic la un moment dat!

Nu dau sfaturi de viata, nu imi permit. Gandesc pur si simplu in scris cu ‘voce tare’ ca sa se lipeasca de mine si sa ma mulez pe ce-mi apare in cale. Sa ma adaptez, imunizez, pastrandu-mi in continuare sensibilitatea. Astfel, pot lua deciziile ok pentru mine, ca mai tarziu sa nu pot afirma: daca as fi facut aia… cum ar fi fost, etc…

Be you, be unique!

Bea, mananca, f…, canta ca te asteapta o groapa adanca!

Mi s-a parut foarte reala si cat se poate de valabila ‘zicala’ asta. In plus, cred ca este foarte relevanta mai ales pentru noi, astia mai mult singuri decat in relatii.

Nu prea beau, voce nu prea am, nici nu prea mai mananc dar rezonez profund cu sensul ei conotativ, acela de a trai clipa ca pe cel mai de pret lucru. Trebuie sa recunosc ca ma amuza de cate ori imi vine in minte si eu, unul, am luat-o de buna, voi incerca sa o aplic de cate ori nu stiu ce sa fac. As mai adauga si calatoreste, stiu ca nu mai suna a ‘romaneasca’ asa, dar calatoriile isi pun amprenta ca nicio alta experienta asupra dezvoltarii personale a fiecaruia dintre noi.

Poate parea neaosa sau din topor, dar luata ad litteram, tind sa cred ca-i adevarul despre vietile multora dintre noi. Binenteles ca nu asta nu inseamna sa cadem in partea eminamente hedonista, ci trebuie sa o interpretam cu o doza de responsabilitate, ca totusi nu stim cand ne asteapta groapa. Este vorba despre live your life intr-un mod cat mai placut, in acord cu dorintele si idealurile tale, sa iti construiesti si traiesti propria libertate fara a-i deranja pe cei din jur. Nu de alta, dar daca nu o faci tu, la usa nu vine nimeni sa bata si nici pe strada nu. Iar, daca o face careva este unul la un milion, si eu unul nu ma incadrez. :))

Poate pare o abordare rece, lipsita de sensibilitate si altruism, dar eu o numesc intelepciune. M-am tot supus regulilor de a lungul vietii, si ce-o spune x sau y, dar stop. Eu traiesc pentru mine, nu pentru ei. Iar la finalul zilei, eu cu mine pun capul pe perna si atunci nu pot fugi de gandurile si sentimentele mele.

E timpul sa traiesc si cum simt eu- repet, in niste limite ale bunului simt si al asumarii responsabilitatii, ca intre timp trebuie sa si evoluam. Nu de asta am venit?! 😜✌️

Cauta in tine si nu la altii!

Revin. Mai revin din cand in cand. :)) de data asta, cu un subiect sub forma unei lectii pe care nu reusesc sa o invat. Ori refuz voit pentru ca tot sper ca de data asta va fi altfel, ori sunt chiar atat de prost incat sa nu ma prind ca e aceeasi lectie in haine noi. Anyway, cert e ca se tot repeta si eu mi-o iau constant. Cand o sa reusesc sa nu ma mai agat de diverse persoane, lucruri materiale, trecut?

Nu e sanatos si aduce numai prejudicii, are efecte adverse pe termen lung. Oricat am spune noi ca am trecut peste, ca am depasit episodul, toate astea se aduna in subconstient si ies la iveala cand te astepti mai putin.

Scriu si poate bag la cap. Iubirea de sine, impacarea, echilibrul, fericirea- toate trebuie sa vina din mine, nu de la altii. Daca reusim asta, vom atrage tot ce e benefic la momentul respectiv pentru noi. Scriu, imi spun, mi-o tot repet. Si uite ca iar scriu, sperand ca macar de data asta sa invat lectia. E bine ca teoria o stiu.

Trebuie sa reusesc sa pun si in practica. De dragul meu si al altora, pentru ca frustrarile acumulate in timp devin monstri care mananca incet din energia ta si a celor apropiati, care chiar nu merita asta. Pierdem pe doua fronturi. Uneori ireversibil.

Dati-va timp. Lasati trecutul si construiti prezentul. Maine nu exista. Nu va mai agatati de unii si de altii, credeti in voi insiva, detasati-va de cele materiale pentru ca nu plecam cu ele. Iubiti-va, respectati-va si in cea mai grea si lunga zi amintiti-va ca life is short!

I’m the one, not for everyone

Am avut o perioada in care m-am subestimat cosmic si am lasat sa ajunga in preajma mea persoane care nu ar fi trebuit.

Fara lipsa de modestie, o spun din lectiile deprinse pe pielea mea, chiar nu este ok sa lasam pe oricine in vietile noastre atat de usor. Chiar nu! Dupa o serie de experiente (nu vreau sa le numesc dezamagiri, pentru ca m-au ajutat sa devin ce sunt azi) am luat decizia ca nu sunt pentru toata lumea, o sa fiu mult mai restrictiv si prea putin permisiv cand vine vorba de acest aspect.

De ce? Pentru ca nu (se) merita, v-o spun dupa indelungi cugetari. E vorba de plus valoare. Cata vreme eu stiu cine sunt (cu bune si rele, cu defecte si calitati, dar intotdeauna asumat) si stiu ce pot face pentru cei din jurul meu, gasesc trist faptul ca multi nu sunt autentici ei cu ei si abia apoi in raport cu dorintele tale, cu trairile etc. Nu e vorba de asteptari, clasicele asteptari pe care e bine sa nu le avem, ci despre o alta realitate: ca pana la urma nu are sens sa ne complicam existenta si sa ne pierdem timpul care oricum este mult prea scurt investind in oameni falsi.

Din pacate si am trait suficient incat sa am opinie clara, oamenii sunt din ce in ce mai interesati si superficiali, vicleni totodata, si chiar prinsi cu mata-n sac pe romaneste, nu vor recunoaste neam greselile facute sau minciunile spuse.

Drept urmare, much better cu titulatura de arogant si inaccesibil, decat luat de prost. Toate scuturile sus! Cine vrea cu adevarat sa fie langa tine, te va dezarma in timp.

PS: modestia este uneori apanajul prostiei! 😜