Mi s-a parut foarte reala si cat se poate de valabila ‘zicala’ asta. In plus, cred ca este foarte relevanta mai ales pentru noi, astia mai mult singuri decat in relatii.

Nu prea beau, voce nu prea am, nici nu prea mai mananc dar rezonez profund cu sensul ei conotativ, acela de a trai clipa ca pe cel mai de pret lucru. Trebuie sa recunosc ca ma amuza de cate ori imi vine in minte si eu, unul, am luat-o de buna, voi incerca sa o aplic de cate ori nu stiu ce sa fac. As mai adauga si calatoreste, stiu ca nu mai suna a ‘romaneasca’ asa, dar calatoriile isi pun amprenta ca nicio alta experienta asupra dezvoltarii personale a fiecaruia dintre noi.

Poate parea neaosa sau din topor, dar luata ad litteram, tind sa cred ca-i adevarul despre vietile multora dintre noi. Binenteles ca nu asta nu inseamna sa cadem in partea eminamente hedonista, ci trebuie sa o interpretam cu o doza de responsabilitate, ca totusi nu stim cand ne asteapta groapa. Este vorba despre live your life intr-un mod cat mai placut, in acord cu dorintele si idealurile tale, sa iti construiesti si traiesti propria libertate fara a-i deranja pe cei din jur. Nu de alta, dar daca nu o faci tu, la usa nu vine nimeni sa bata si nici pe strada nu. Iar, daca o face careva este unul la un milion, si eu unul nu ma incadrez. :))

Poate pare o abordare rece, lipsita de sensibilitate si altruism, dar eu o numesc intelepciune. M-am tot supus regulilor de a lungul vietii, si ce-o spune x sau y, dar stop. Eu traiesc pentru mine, nu pentru ei. Iar la finalul zilei, eu cu mine pun capul pe perna si atunci nu pot fugi de gandurile si sentimentele mele.

E timpul sa traiesc si cum simt eu- repet, in niste limite ale bunului simt si al asumarii responsabilitatii, ca intre timp trebuie sa si evoluam. Nu de asta am venit?! 😜✌️