Tot auzisem lumea ca merge la Untold, ca e frumos la Untold, ca trebuie sa bifez si eu fenomenul Untold. Astfel, am ajuns anul acesta pe ultima suta de metri (avand in vedere ca imi luasem biletul de avion inca din februarie, dar aflu cu o zi inainte ca n-am nici cazare, nici bilet de intrare). Eu in pom si pomu-n aer.

Dar cum in final toate se aseaza de la sine, Monica Munteanu si Razvan Munteanu m-au salvat. Uite-ma ajuns. Am stat foarte aproape de locul faptei, la aproximativ 5 minute de mers pe jos, intr-un hotel pe care il recomand cu drag. Este vorba despre fostul City Plaza, acutualul Hilton DoubleTree.

Avand in vedere ca sunt un om cu ritualuri, nu m-am dezis nici acum. Am ajuns si pe la salonul Ego Studio (pentru MM, nu pentru mine, hah!) unde am dat peste un amic pe care nu-l mai vazusem de prin 2007. Era chiar ownerul salonului. Cam asa s-a conturat o prima experienta pre-Untold, dandu-mi seama cat de faini sunt clujenii. De la angajatii salonului foarte saritori, sociabili si amabili, pana la toti ceilalti oameni de care m-am lovit in aceasta mini-vacanta. Peste tot am gasit persoane calme, cu mult bun simt, relaxate si joviale. In acest peisaj, chiar si bucurestenii se purtau intr-o noua lumina, printre ei numarandu-ma si eu.

Revenind la festival, inca de joi seara am ramas uimit de marimea propriu zisa, de organizarea impecabila- inca de la intrare (eram putin sceptic, deoarece la Neversea nu mi-a placut deloc), iar pe masura ce inaintam eram socat de volumul de munca si ce forte de desfasurare s-au imbinat cat sa iasa asa ceva. Eu, ca organizator de evenimente, nu pot spune decat Chapeau!

Nu sunt un fan si nici macar vreun cunoscator basic de lineup-uri de festival, dar aici a fost unul de exceptie. Vibe-ul te tinea in priza non-stop.

M-am dus croit catre zona de food care ma interesa in mod deosebit prin prisma jobului si a lucrurilor noi pe care le-as fi putut invata. Pot spune ca nu i-am gasit minusuri, aveai tot ce iti doreai: de la minunatele paste Da Pino, pana la hot dog, burgeri, tagliata, cannoli, waffles etc.

In rest, o nebunie frumoasa. Imaginati-va (cei care nu ati ajuns la Untold) ce inseamna sa fii la unison cu 60 k persoane, sa fiti uniti de o stare ce razbate prin muzica si ajunge sa creeze o armonie de emotii, indiferent de ce varsta ai, ce job, ce background. In fiecare dintre cele patru zile de festival am simtit ca fac parte dintr-o alta realitate, ca ma aflu intr-un mini orasel separat de Cluj, zub zodia forfotei si a unui vibe extraordinar.

Desigur, omul sfinteste locul, conteaza mai ales cu cine imparti experiente de genul asta. Am stat doua zile cu MM, in rest cu Giulia si Vlad Huidu, Codin, m-am intalnit si cu doua prietene din Galda de Jos, Oana si Alina, cu multi cunoscuti din Bucuresti, Ploiesti… a fost pentru prima data cand Clujul mi s-a parut ca un oras statiune, strazile goale, doar terasele din centru pline. Trafic aerisit, un aer calm, toropit de caldura care imbraca locul in visare.

Fain tare la Cluj! Ma bucur ca am reusit sa ajung si la multumesc Muntenilor pentru ajutor! Sunt sigur ca la anul voi profita din plin de editia urmatoare.

Untold, Cluj, jos palaria!