Top 10 locatii din ‘portofoliul meu’ de client!

Am tot citit in ultima vreme diverse articole despre baruri, restaurante, cafenele in care trebuie neaparat sa mergi sau, din contra, pe care trebuie sa le eviti. Cu unele review-uri am rezonat, cu altele nu, cert este ca am pareri bine definite si un top propriu construit pe baza experientei mele si a faptului ca ies foarte des.
So… in my humble opinion, top 10 locatii cool din Bucuresti si ce fel de mancare gasesti acolo:


1. Zen Sushi, unde merg atat pentru atmosfera relaxanta, oaza de liniste pe care o gasesc acolo, dar si pentru supa Seafood udon, sashimi din burta de ton si inghetata de ceai verde;


2. Fior di latte care iti da fiori de-a dreptul cand incerci anumite preparate, de la cele mai simple, precum omleta delicioasa, pana la cele mai complexe sau atipice precum pulpa de mangalita si inghetata artizanala pe baza unor retete deosebite;


3. Turquoise Restaurant, un nou loc cool prin prisma setupului si a atmosferei, dar si pentru pizza turceasca Lahmacun, pulpele de pui dezosate si baclava;


4. Beraria Gambrinus pentru ca e cozy, daca ai chef si pofta de ceva romanesc, recomand cu incredere exceptionala ciorba de vacuta, gujoanele de pui si aripioarele picante, placinta cu blat de pandispan si branza cu stafide;


5.Moony Coofee Room pentru ca iti delecteaza simturile si te induce in ispita prin waffles-ul sarat, brownie-ul cald si capuccino cu lapte de soia. Tocmai mi-a lasat gura apa!;


6. La Brasserie Nordului merg din mai multe motive: in primul rand, imi place locatia, iar pe timp de vara mi se pare superb sa te poti relaxa pe terasa, langa lac, observand mixul eclectic de oameni care trec pe langa tine. In al doilea rand, ador sa merg acolo pentru carnea de vita cu sparanghel la gratar, parfait-ul de migdale si bautura Figa;


7. Gallo Nero e clar in top pentru calitatea preparatelor de acolo, preferatele mele sunt: vitello tonnato, pizza si pastele cu fructe de mare;


8. Rue du Pain are un aer boem, te trimite cu gandul la vacanta, la confort emotional, te ajuta sa te destresezi si sa inspiri buna dispozitie. Aici, preferatele mele sunt omleta si Curiosity Cola;


9. Chefs Experience arata intr-un mare fel datorita mixului de materiale si obiecte de décor inspired by nature, iar mancarea este pe masura! Recomand cu incredere scoicile lui Scarlatescu, supa crema de telina cu chorizo si pastele vegane;


10. Bottega del Tartufo e locul ideal pentru cei care iubesc pastele. Sunt geniale cele facute in casa cu trufe. Sa nu uit de painea cu masline!



Dupa cum spuneam, pe langa felurile de mancare amintite mai sus care ma indeamna sa merg in aceste locatii, am realizat acest top luand in considerare si atmosfera, calitatea serviciilor, pozitionarea restaurantelor, setupul neconventional sau glam, povestile deosebite pe care le au in spate, faptul ca au unele dintre cele mai cool terase etc. Daca tot am vorbit despre terase, cred ca suntem multi cei care iubim sa stam afara, sa ne bucuram de soare, oameni, trecatori.

Un alt aspect important pentru mine este felul cum este prezentata mancarea in farfurie, pentru ca eu sunt genul foarte vizual si pe sistemul vazut, placut, cumparat. Asa ca locatiile amintite au inca un plus in selectia mea. Istorie. Munca. Pasiune. Sau toate imbinate. 
Asadar, go ‘there’ and feel good!

Prietenul la facturi(le lui) se cunoaste

E deja uzata si abuzata treaba cu asteptarile care ne fac mai mult rau decat bine. Sincer, nu am auzit pe nimeni zicand ‘vai, ce bine ca am avut asteptari de la persoana aia! S-a dovedit ca le-a depasit!’ :)). Well, realitatea e ca nu ne invatam niciodata. Nu e bine sa ne setam asteptari sau sa credem vreo secunda ca cei pe care ii ajuti vor raspunde cu aceeasi moneda. In nicio circumstanta. Din contra, uneori sunt primii care te ard pe fata sau pe la spate. (Normal ca ei ne sar primii in ochi, ca de la ei nu ne ‘asteptam’).

Sa te fereasca Dumnezeu sa ai nevoie de ei, ca atunci ‘arsura’ e pe retina si realitatea crunta.

Nu stiu de unde apar si ce sta la baza unor astfel de comportamente, dar realizez uneori ca sintagma ‘binele se intoarce’ e valabila doar in literatura/filosofie.

Bun, ce putem face? Daca ii elimini, ramai cam singur, daca ii accepti, mergi cu ei la drum taraind cadavrul increderii. Invatam si noi pe parcurs, cat traim, ca doar de-aia ne-am nascut. Nu sa facem umbra pamantului fara intrebari, probleme si lectii deprinse in timp.

Ma doare sa spun la ce concluzie am ajuns, am tot sperat sa nu mi se confirme. Trebuie sa alergam dupa bani, sa ne punem pe noi pe primul loc, noi cu interesul, ca ala poarta fesul. Indiferent de anotimp.

Ce nu inteleg eu e de ce ne dezumanizam in aceasta goana. Cu totii avem facturi, probleme, mai toti muncim de ne sar capacele pentru un trai decent, iar asta ar trebui sa ne imbuneze. Cum de lasam cativa lei in plus sa ne dicteze viata si sa ne seteze prioritatile?

Forgive me, I’m a Dreamer. Si cred in povesti, oameni si ingeri.

Dumnezeu cu mila, ca altii-s cu sila!

Uneori devenim ceea ce nu credeam vreodata, adica ‘carpe’!

Se intampla asta si la case mari, mijlocii sau mici. Nu e pe alese, ci e pe culese (din diverse experiente care ne marcheaza, care deschid in noi usi pentru schimbare). E ca o boala, te loveste si abia dupa ce iti trece iti dai seama cat esti de schimbat.

C’est la vie. Un oximoron, frumos de dureros. La fel ca asteptarile pe care le avem de la ceilalti. Cu siguranta nici noua insine nu ne oferim suficient timp, dar speram ca altul sa faca asta pentru noi. De ce? Nu stiu, ca altfel nu mai intrebam. :)) poate asa e natura noastra, poate in firescul nostru suntem intotdeauana buni, frumosi, destepti, devreme acasa. Dar degeaba suntem perfecti in mintea noastra daca nu si in ochii privitorului. Doar acolo sta frumusetea… si adesea celalalt demonteaza toate argumentele si convingerile tale.

Unde dragoste nu e, nimic nu e si chiar nu e! Nici macar razboi. Cu exceptia celui interior- sub forma unui foc mistuitor pe care te straduiesti sa il mentii aprins fara sa te arda. E frumos urat, dulcele amar, sexualul asexuat, e vis cu ochii deschisi si ireal in somn, amalgam de sentimente contradictorii, dar tot ce conteaza e ca simti. Esti viu doar cata vreme simti. Mai grava e tacerea. Nu cea launtrica, tacerea irevocabila dintre doua persoane.

Cand se intampla asta nici marea cu sarea, nici verdele din copaci si nici soarele nu ne mai incalzeste. Doar codru-ti ramane frate, ca sa ma exprim poetic, dar nici asta nu reusesc pana la capat. Cum au tot taiat astia padurile, te vei infrati cu niste cioturi…

Si-am incalecat pe-o sa, si nu mai cred in Ea!