Dakota. When #steakhouse meets #finedining

Pentru a continua calatoria in lumea gusturilor, va propun o noua destinatie: restaurant Dakota. In fiecare seara de vineri o tema speciala imbraca atmosfera si invita la savurarea unor preparate specifice. Brazilians, Tapas & Wine, Fine dining pot parea simple denumiri pentru unii, insa pentru cei care au ocazia sa mearga la Dakota, sunt pur si simplu experiente ale gustului.

De curand am luat parte la seara de ‘fine dining’ si, alaturi de Georgian Gheorghe, managerul de la Beautik Haute Parfumerie, m-am bucurat de o experienta atemporala, urmata de evenimentul lui Damian Draghici & Brothers (#ursariemaxima in Fratelli).

Ca sa descriu cina intr-un singur cuvant: ‘minunata’! Am trecut prin cinci feluri de mancare si un desert. Inca mai traiesc, la cat de bune erau preparatele, cred ca mai gaseam loc pentru inca doua feluri :)). Desigur, a contat si faptul ca nu mai gustasem asa ceva pana acum: supa crema de dovleac cu rata confiata si trufa neagra, mousse de crustacee, iar restul va invit pe voi sa le descoperiti in meniul pe care il voi posta, alaturi de pozele minunatelor dish-uri.

Cand spui #Dakota, spui #steakhouse. Dar eu cred ca nu e suficient. E vorba de ceva mult mai complex, iar exercitiul serilor culinare tematice demonstreaza ca fine dining-ul nu are secrete pentru ei. Noi va recomandam sa va alegeti vinerea preferata in functie de preferintele culinare!

fullsizerender_1

fullsizerender

img_2344

img_2345

img_2347

img_2348

img_2349

img_2350

Artistii din familia mea

Nu sunt artist, dar am un mare respect pentru sensibilitatea transformata in putere creatoare. Cred ca acesta este si motivul pentru care imi doresc sa promovez mai mult decat un lucru, un loc, un om. O experienta, un stil, un fel de a traduce lumea!

Astazi imi dedic timpul incercarii de a vorbi despre un artist desavarsit, un galatean care sub nicio forma nu trebuie sa ramana necunoscut. Este vorba despre Aldyn Alexander, varul meu despre care multa lume stie ca este un pictor bun, dar putini stiu ca este si un spirit foarte inalt.

Cand am avut nevoie de lucrari, nu a ezitat sa imi trimita. Uite asa, timp de trei ani, in fiecare vara, picturile lui au dat o tusa de neconventional spatiului Story in Herastrau. Alte cateva si-au gasit locul la Cafeneaua Cinema-ului din Baneasa Shopping City unde invitau oamenii sa patrunda intr-o alta lume, in care feeria si science fiction-ul se impletesc in definirea universului. Picturile faceau parte din seria Androgin, iar de curand a lansat o noua expozitie sub numele Halucinant. Halucinanta si ca expresivitate, din punctul meu de vedere, un rasfat retinian care iti activeaza gandurile.

Ma oftic pentru ca momentan nu il pot ajuta mai mult. Dincolo de ce-o zice lumea, de ce vor criticii sa scrie, de falsele nevoi scoase la inaintare, piata de arta e foarte slaba. Cati colectionari avem? Like honestly, cu 4-5 colectionari pe bune, imi permit sa spun ca abia acum s-o forma si la noi o piata de arta. Ma rog, poate sunt eu neinformat, dar cu aceasta ocazie arunc un gand in Univers… Nu stiu sub ce forma se va intoarce in 2017, dar poate imi va permite sa il ajut mai mult.

Intre timp, ca tot imi place mie social media, chiar va invit sa il cautati pe Facebook (Aldyn Alexander), iar eu atasez cateva fotografii ale lucrarilor dragi mie.

Ars longa, vita brevis est!

https://www.facebook.com/Aldyn-Alexander-ART-229394593758502/
img_2872

img_2871

img_2870

Dakota. When #steakhouse meets #finedining

Pentru a continua calatoria in lumea gusturilor, va propun o noua destinatie: restaurant Dakota. In fiecare seara de vineri o tema speciala imbraca atmosfera si invita la savurarea unor preparate specifice. Brazilians, Tapas & Wine, Fine dining pot parea simple denumiri pentru unii, insa pentru cei care au ocazia sa mearga la Dakota, sunt pur si simplu experiente ale gustului.

De curand am luat parte la seara de ‘fine dining’ si, alaturi de Georgian Gheorghe, managerul de la Beautik Haute Parfumerie, m-am bucurat de o experienta atemporala, urmata de evenimentul lui Damian Draghici & Brothers (#ursariemaxima in Fratelli).

Ca sa descriu cina intr-un singur cuvant: ‘minunata’! Am trecut prin cinci feluri de mancare si un desert. Inca mai traiesc, la cat de bune erau preparatele, cred ca mai gaseam loc pentru inca doua feluri :)). Desigur, a contat si faptul ca nu mai gustasem asa ceva pana acum: supa crema de dovleac cu rata confiata si trufa neagra, mousse de crustacee, iar restul va invit pe voi sa le descoperiti in meniul pe care il voi posta, alaturi de pozele minunatelor dish-uri.

Cand spui #Dakota, spui #steakhouse. Dar eu cred ca nu e suficient. E vorba de ceva mult mai complex, iar exercitiul serilor culinare tematice demonstreaza ca fine dining-ul nu are secrete pentru ei. Noi va recomandam sa va alegeti vinerea preferata in functie de preferintele culinare!

img_2350-1

img_2349-1

img_2348-1

img_2345-1

img_2344-1

fullsizerender-2

Norma de o stea Michelin

Cui nu-i place tot ce este mai bun? Mie, cu siguranta, in mod deosebit! Spun acest lucru pornind de la constatarea ca in ultimii ani am mancat in cele mai bune restaurante din tara si nu numai, dar cu modestia celui care stie ca in continuare sunt multe de descoperit. Am realizat ca oricat de mult ne-am rasfata si antrena papilele gustative, exista inovatie in prepararea mancarii, iar acest lucru face tabula rasa cu tot ce stiam despre gusturile noastre.
De curand am avut o experienta inedita la Norma, unde chef Sidia a pregatit un meniu de degustation avand la baza trufa alba. Doar este perioada ei! (Tuber magnatum pico)

Pentru a completa experienta, cei de la Norma au invitat si un somelier alaturi de care chef Sidia a explorat paleta gusturilor din fiecare farfurie. Toate dishurile au fost create cu mult bun gust (la propriu si la figurat). De la consomme-ul de rata, pana la felul principal din porumbel si terminand cu un desert special din ciocolata alba, asocierea cu vinurile albe si rosii atent selectionate de la Cramele Halewood a fost declaratia iubirii pentru rafinament.

Ma bucur ca am avut ocazia sa petrec o seara de o stea Michelin in mijlocul Bucurestiului, alaturi de Monica Munteanu, Andrei Vulpescu si Vasile Alina. Gratie lui chef Sidia, care ne demonstreaza prin ceea ce face ca viata are gust. Si e al naibii de bun!

img_2270

img_2271

img_2273

La trecut, prezent și viitor

Iată că a trecut un an de când, pe un frig teribil care a înghețat nu numai trupuri, cât și suflete, am ieșit în stradă mânați de suferința unora, de tristețea multora și de neputința fiecăruia. Ne îngrozeau multe lucruri care se întâmplau în România. Surpriză! În pofida scandalurilor iscate, a măsurilor luate la vremea respectivă, a dorinței de a ne dezbrăca de handicapul emoțional care ne domina, nu s-a schimbat nimic. Și îmi permit să dau verdicte: nici nu se va schimba!

În primul rând, nu avem oameni pregătiți pentru o societate sănătoasă. De mici suntem crescuți într-un și de un sistem bolnav, lacunar, unde lașitatea devine a doua noastră natură. Educația este condiția esențială pentru a putea vorbi despre schimbare. Sădirea unor valori autentice, nu a falselor valori- precum banii, faima și succesul. Pe noi ne roade grija cât și cum produc alții, cine se arde în fund, în timp ce facem cozi la moaște și cotizăm subteranului politic.

Nu sunt puțini cei care trăiesc de pe o zi pe alta, alții au făcut școala șmecheriilor mărunte de unde au ieșit cu diplomă de bișnițari. Să nu mai zic că vrăjeala unora chiar prinde, iar cei care au fost deconspirați au ajuns prin tribunale și pușcării, unde tot noi plătim, evident. Să nu uit de săracii bogați! Dorm ca niște prunci vegheați de FMI.

Mai suntem puțini cu o urmă de umanitate și de speranță. Uite-așa, sperăm în inocența noastră că mai putem schimba ceva într-o societate condusă de un sistem implementat din afară și coordonat macroscopic tot de acolo.
Dă, Doamne să existe o roată, o navă spațială, un „ceva” care să ne curme prostia. Doamne, când o sa zici Stop?

img_1979