Online. Autist in devenire

Se spune ca te formezi cu adevarat in copilarie. Restul e slefuire si poleiala. Intr-un fel, cred ca asa e, de vreme ce multe profunzimi ale unor lucruri invatate atunci le deslusesc abia in prezent. Sa dau doar un exemplu: exista o expresie care mi-a ramas intiparita in minte atunci cand eram copil si studiam la scoala I.L. Caragiale- “Privitor ca la teatru”. Culmea, asa am si ajuns!

Avand un stil de viata frenetico-celibataro-diferit, timpul nu sta-n loc. Realizez si paradoxul de a nu avea o rutina, existand totusi o rutina in nonrutina. Observ toate schimbarile din jurul meu, fie ca vorbim de oameni care se duc, copii care cresc, vieti digitale in care micile sau marile evenimente se petrec sub binecuvantarea Facebook-ului. Ajungi sa ai impresia ca dincolo de Like, de-a lungul anilor, ai facut si tu parte din vietile lor.
E o boala. E un virus care iti da impresia de lentila marita, de puterea de a sfida timpul, spatiul, gravitatia, ca poti fi peste tot si nicaieri. Cel putin, pentru noi, astia, pentru care realitatea virtuala a castigat mai mult teren decat cea obiectiva. Si uite asa trece timpul pentru mine, ca si cand totul s-ar desfasura avand o coloana sonora amuzanto-ironica “anii mei si tineretea…”.

Cateodata ma intreb ingrozit cum ar fi stat viata mea fara onlineu’ asta. Profesional si personal. Raspunsuri nu am, pot doar avertiza: asa nu! Eu sunt prea old si nici nu am cu ce inlocui, ca sa (ma) pot schimba in mai bine.
Imi ramane doar sa traiesc in autismul meu in continua dezvoltare. Ma bucur prin vietile altora, ca oricum din afara e usor sa zici asta. Vremea trece, eu ma trec, toti ne trecem si in final, tot prin online, pe undeva “voi ramane”.
Enjoy the fucking real life!

img_0678

Sunt un anormal normal!

De mic am simtit ca nu apartin turmei si mi-am dorit sa nu fiu ca ceilalti. Mi-a iesit fara compromisuri. Pentru ca, zic eu, adevaratul compromis e sa fii ca restul si prea putin ca tine. In ultima vreme mi-am pus o serie de intrebari pe aceasta tema si le-as putea ingloba pe toate in una singura: a fost intelept sa imi doresc asta?

Fericirea e un termen de neinteles pentru mine, asa cum a ramas pana la urma, pentru toti ganditorii. Intre stoicism si hedonism, intre ascet si pleasure activist, nu se stie cum e mai bine si cine se bucura mai mult de viata. Se stie, insa, ca e foarte greu sa iesi din normalitate (pentru ca nromalitatea e definita de majoritate). Pe sistemul ‘multi si prosti’, ei definesc adevarul, chiar daca tu il tii in mana. Poate va ganditi ca se (mai) poate schimba ceva. Ei bine, nu. Nu iese asa cum vrem noi, cel putin in multe dintre cazuri.

Nu suport sa imi spuna cineva ca ‘asa e normal’. Ce e normal? Ce ati imbratisat voi, ca sunteti multi la numar? De fapt, toti aspira la o anormalitate usoara, iar cand iese unul in evidenta il blamati, admirandu-i tacit curajul care va lipseste. Sa fii autentic presupune un sacrificiu mai mare decat iti poti imagina. Una e sa te apuce o criza dupa 40 de ani si sa zica lumea ca ai luat-o pe aratura, iar alta e sa fii asa de cand te stii.
Cine decide care e normalitatea fiecaruia dintre noi?

Stiu doar ca asa s-a lasat de cand lumea si pamantul, cu mici exceptii, dar este un aspect de luat in calcul. Cei care se regasesc in ceea ce incerc sa spun, imi vor da dreptate.

C’est la vie, toujours parchive. Sunt curios de normalitatea unora, macar sa vad, sa simt, sa inteleg!!!
Repet, e greu sa fii tu, sa ramai acelasi in pofida timpurilor actuale care devalorizeaza oamenii mai mult decat le e sortit. Mereu tindem dupa ce au altii sau ne arata ca au, gandindu-ne cum o fi. Daca nu era asa si era invers? De ce mie sau mie de ce nu? Ma lupt cu toate astea, ca sa nu mai existe in mine si sa descopar partea plina a paharului care, uneori pare fara fund, iar alteori da pe afara.

Se spune ca exista un plan pentru fiecare, unul preales, prestabilit/sortit. Mda… suntem 8 miliarde. De destine speciale. :))

Asa ca lozinca ‘fii altfel’ e un caca-maca. Fii cum vrei! Cum simti, cum poti. Nu reusim sa ne multumim noi pe noi, daramite pe altii!

img_0554

Interviu cu Pia Marina Voicu

Cine este Pia Marina Voicu?

Pia este o fata care si-a dorit foarte mult sa „creasca” odata cu munca ei. Lucrez inca de la 18 ani in domeniul acesta, mi-am dorit enorm sa calc pe urmele surori mele in PR&Marketing si sa lucrez in agentia ei (Creative Ideas Marketing & PR), doar ca viata m-a dus intr-o directie usor diferita, si mi-am creat singura drumul in cariera. Am invatat cate putin din toate, si m-am oprit la a fi un ambitios om de Social Media & Copywriter.

In al doilea rand, Pia este un om extrem de norocos – a intalnit oameni care au ajutat-o pe tot parcursul evolutiei ei. Mi-au dat incredere ca eu POT, si asta te face sa prinzi aripi si sa nu spui niciodata „nu stiu” – ci sa iti depasesti mereu limitele si conditia.

Putini stiu ca ai inceput ‘joaca’ de a blogging ul de foarta tanara si momentan gestionezi un site foarte in voga, plus conturi importante de social media. Povesteste-ne?

Joaca a inceput din pasiune, eu nu ma consider „blogger”, mai degraba un om care si-a creat un stil aparte de comunica anumite informatii – in stilul meu 

Social Media a aparut in viata mea – tot din pasiune – defapt eu faceam social media chiar inainte sa apara social media – pentru conturile mele personale. Asadar prefer sa cred ca meseria m-a ales pe mine, si nu eu pe ea. Joaca este frumoasa, joaca ne dezvolta, iar atunci cand faci ceea ce iti place, se simte si se vede cu ochiul liber de toti cei din jurul tau. Toti vor sa le transmiti ideea lor de business cu aceeasi energie de parca ai lucra pentru business-ul tau. Cred ca acesta este si marele secret in PR & Social Media – atata timp cat tu crezi in brand-ul sau locatia respectiva – dai 100% din eforturile tale de a il creste.

Cum decurge o saptamana din viata ta?

Nici o saptamana nu seamana cu cealalta, si asta ma si bucura. Nu sunt un om care sa fie obisnuit sa fie prea linistit si sa stea intr-un singur loc. Fiecare zi e o provocare pentru mine, mereu apare ceva nou, un proiect, oameni interesanti, locuri care ma fascineaza si care ma bucura. Bucurestiul e un izvor nesecat de astfel de lucruri, nu as putea sa ma plictisesc niciodata!

Dar fireste am nevoie si de un echilibru – sunt un om destul de matinal, incep sa lucrez imediat cum m-am trezit, si uneori sunt atat de eficienta incat ma pot bucura de restul zilei ramase – doar pentru mine!

La un moment dat te ai mutat din Bucuresti, ce te a facut sa revii?

Domeniul asta poate sa fie uneori (si asta poti sa imi confirmi si tu) – extrem de obositor! Am simtit nevoia sa iau o pauza de la toate acestea si sa imi reincarc bateriile. Fireste, cat am fost plecata am continuat sa lucrez, chiar mai mult ca aici as putea spune, insa stii cum e – prima dragoste nu se uit niciodata. Imi era extrem de dor de Bucuresti, de viata mea de aici, de independenta, de locuri, de oameni. Asa e Bucurestiul – te consuma, dar te face si sa il iubesti! Ca o dragoste pasionala.

Sora ta are o agentie de PR si totusi aceasta meserie inca nu s a prins de tine, de ce?

Ma amuza intrebarea asta! Meseria s-a prins de mine, doar ca sa lucrezi cu cineva care iti e si ruda, uneori poate sa fie extrem de avantajos, dar si o provocare continua. Suntem doua personalitati extrem de puternice, eu un Capricorn incapatanat si ambitios, iar ea un Berbec ceva mai intelept si la fel de ambitios. Prea multa personalitate intr-un singur birou! Acum comunicam excelent de la distanta!

Fireste, am invatat extrem de multe lucruri de la ea, si inca invat, ne sfatuim in fiecare zi si ne consultam la fiecare proiect nou – un fel de brainstorming creativ in familie.

Care ti sunt planurile de viitor?

Sa nu incetez sa evoluez. Si sa muncesc zi de zi cu aceeasi energie si zambet pe fata. Viata e frumoasa, insa in domeniul nostru – este si mai frumoasa!

In ce stadiu este blogosfera si social media in Romania in momentul actual?

Eu sunt un om extrem de pozitiv si imi place mereu sa zic – e loc pentru toata lumea! Insa lasand gluma la o parte, uneori am senzatia ca unele bloguri apar ca ciupercile dupa ploaie 

Din punctul meu de vedere – incepe sa prinda contur. Se remarca in general oamenii cu o identitate bine formata. Nu mai exista – ma apuc de „x” proiect si vad eu cum evolueaza. Nu. Nu mai exista de loc de lucruri facute din inertie si la intamplare.

Pe piata o sa ramana doar cei cu mult bun simt, muncitori si extrem de seriosi.

poza-4-1

poza-3-1

poza1-1

De sexuit, ne sexuim cu totii

Am avut cateva ezitari in legatura cu a scrie sau nu ce cred eu pe marginea urmatorului subiect. Nu e ceva religios, nici politic, nu e cultural si nici social, e din toate, se defineste si le defineste pe toate. Ati ghicit, sexul. Pentru ca el sta la baza societatii inca din Antichitate, chit ca Biserica a incercat sa astearna un voal opac peste acest aspect care a distrus dinastii, a schimbat vieti, a rescris destine.

Consider ca sexualitatea este o energie inexorabila, de altfel, cea mai puternica si prost canalizata dintre energii care in loc sa creeze, adesea dauneaza si distruge. Multi stiu cum si cand sa se foloseasca de ea, altii o fac intotdeauna si din totdeauna (no, I don’t mean prostitutes, ci in general).

Paradoxal, ceea ce face sexul atat de puternic nu rezida in esenta sa, ci in simplul fapt ca e tabu, ceva interzis, noi ii hranim puterea. Ascunzandu-l, creste. Cei care vorbesc despre el cu deschidere si fara reticente sunt ori admirati, ori criticati, nu exista cale de mijloc. Oare de ce stiu?!! :))

Let’s talk about sex, baby! Dupa cum erau versurile unei melodii mai vechi… Dar, am o idee mai buna, hai sa vorbim despre elementele care deriva din el. Sa luam de exemplu, fetisurile. Ohooo! Multe sunt (si diferite), putini vorbesc despre ele si cand vine vorba de a experimenta, numarul se reduce dramatic. Uite asa debuteaza problemele in cuplu, se nasc frustrarile, apare nemultumirea. Nu banii, nu grijile cotidine, ci sexul produce prima fisura pe barca.
And trust me! Am ‘studiat’ cativa ani buni pentru a fi sigur de ceea ce scriu acum.

Exista o doza de perversitate in fiecare dintre noi, sa nu aud vreun pudic ca e intruchiparea puritatii pe pamant! Ne gandim mult timp la sex si da, trebuie sa sa ramana intre 4 pereti, dar din pacate criticam, barfim, aruncam cu piatra in cine apucam. Ca si cand am face-o strict pentru procreat, exclusiv in pozitia misionarului…
Nu ne place muia, suntem oripilati de anal, nu stim ce-s alea jucarii, outdoor sex, gang bang, poppers, nimic. Incoenti ca la botez. Stam cu biblia in pantaloni si copulam strict pentru a duce gena mai departe. Ce fapta nobila, ce sacrificiu!

Un ‘bullshit’ pe scurt. Daca ne scutura cineva…, mvai, si asta nu imi dau seama daca e de bine sau de rau, caci fiecare are masura lui si abordarea proprie. Ideea e sa nu dam cu piatra cand propriul fund e plin.
Have sex, enjoy it, use condom and live your fucking life!

img_0042