Sunt barfit, deci exist!

Regula numarul 1 in PR: un eveniment fara martori nu a s-a intamplat! Pornind de la arhicunoscuta zicala potrivit careia cizmarul n-are cizme si croitorul n-are haine, am incercat mereu ca in meseria pe care am ales-o, sa nu uit de mine. Pana sa fac echipa cu Monica Munteanu si in limitele reusitei mele profesionale, m-am straduit sa ma abat de la zicala amintita, promovandu-ma si pe mine, nu doar pe ceilalti.

Dupa ce lucrurile au inceput sa mearga pe un fagas promitator, m-am bucurat de tot mai multe propuneri de proiecte din ce in ce mai provocatoare. Astfel, am reusit sa inchei un deal cu media-fatada Cocor, interviuri pe print in Luxury, Cosmopolitan Man, Playboy, Tonica si multe alte publicatii online. Dupa cum spuneam la inceput, in orice job pe care il avem imaginea si promovarea sunt mai mult decat importante. Sunt esentiale. Desigur, ideea e sa fii bun in ceea ce faci, altfel nu exista piloni care sa sustina greutatea unei fraude de acest gen. E nevoie sa fii acolo, atunci, oricand e nevoie. Prezenta constanta pe o piata a schimbarii implica mai mult decat efort si consecventa, impune pasiune si capacitatea de a te reinventa. Eu si Monica, de pilda, credem cu tarie ca suntem mai mult decat doi oameni, doua perechi de maini si doua perechi de ochi din spatele unei agentii boutique. Suntem o echipa de entuziasti- cunoscuti prin numele noastre si nu dupa logo-uri. Am reusit pana acum sa ne conturam un stil usor de recunoscut, asta pentru ca nu ne-am sfiit sa promovam ce facem.

E un cuvant interesant care imi place tot mai mult de la o vreme: ‘hibrizi’. Cam asta suntem si noi in domeniul PR-ului, pentru ca dansam pe linia fina ce separa papusa de papusar. Fiind cam primii de acest gen in Romania (cel putin din cate stiu), #theblackteam a lansat si numeroase controverse, am fost si suntem in continuare subiect de discutie pentru multi. Ne ajung vorbe la urechi. Si le avem bune!

In interviul acordat revistei Luxury (editia Mai, 2016) suntem numiti ‘Artistii hedonismului’, denumire care a facut multe voci sa susoteasca. Ei, lasa, ca nu-i rau! Dincolo de toate, radacina cuvantului grecesc inseamna ‘placeri’ si noi trebuie sa intelegem ca asta cautam oricat am zice ca nu e asa. De la cele simple pana la cele complexe, de la cele nevinovate pana la alea care ne incarca de gustul placut al vinei. Dar sa ne rezumam la cele dintai, precum experienta de a manca ceva bun intr-un loc frumos (precum Norma, Zen Sushi sau Gallo Nero), fericirea de a-to cumpara ceva reprezentativ cum numai bratarile Jai Dam pot fi sau rasfatul simturilor obtinut prin a merge la un concert al Deliei sau Damian Draghici. Estetic si remodelati de catre Miko si, sa nu uit, desi nu prea am cum, de senzatia incomparabila de a te distra intr-un club precum The Story sau Loft, de a calatori intr-un loc ce iti ramane pe retina- La Vella, de a merge la shopping sau la un film la Baneasa Shopping City, dar nu in ultimul rand, de a citi un interviu cu noi, #blackteam, in Luxury!

#luxury #blackteam #urbanstorytellers

FullSizeRender

Atena. Altfel.

Simteam de cativa ani cum crestea in mine dorinta de a bifa vizitarea Atenei pe lista lucrurilor pe care vreau sa le fac. Orasul asta avea in mintea mea un farmec aparte inca de pe vremea in care citeam ‘Legendele Olimpului’, era incarcat cu un soi de eroism si demnitate specifice marilor spirite pe care le admir. Farmecul de care vorbesc a fost potentat apoi de lectiile de istorie, de filmele pe care le-am vazut si revazut, de grandoarea unei culturi pe care am sperat sa o simt cu personal de curand, cand am fost in Grecia. Din pacate, un oras cu o istorie de mii de ani este astazi un loc foarte murdar, mult sub Bucuresti din n puncte de vedere.

Degeaba vorbesc eu despre Legendele Olimpului, arta si cultura, cand totul zace azi sub apasarea comercialului, al unui val de poluare si al sentimentului de stagnare! Nu ma feresc sa spun ce cred, imi place libertatea de expresie pe care a adus-o ‘Democratia’ care a plecat de la ei. Si nu numai conceptul democratic, dar si opere de arta si literatura, filosofie si estetica, sa nu uitam ca in fapt, grecii au pus bazele civilizatiei, iar o lume intreaga le este recunoscatoare.

Eu sunt dezamagit. Ma tot intreb cum un popor atat de evoluat, cu vechime si istorie a putut sa (de)cada asa? Oare faptul ca avansam in tehnologie implica regresul pe alte paliere? Sau s-a dorit acest lucru? Sa fie pur si simplu vorba de destin?

Dincolo de asta, fu o experienta frumoasa si inedita, am vazut locuri minunate, un mix de istorie si culturi diferite, iar in tot acest timp m-am gandit ca sunt extem de norocos sa pot pasi prin locurile pe unde au trecut multe minti luminate in urma cu mii de ani.
As mai fi curios sa vizitez cateva insule, in Atena nu m-as intoarce, deoarece simt ca mi-am incheiat ‘misiunea’ aici, acum.

#theblackman

FullSizeRender_1

FullSizeRender_2

FullSizeRender_3

FullSizeRender_4

FullSizeRender_5

FullSizeRender_6

FullSizeRender_7

FullSizeRender

IMG_8196

IMG_8243

IMG_8311

Putin pentru unii, mult pentru altii, Dar sunt ok pentru mine?

Multumesc! Atat am de zis celor care ma cunosc, dar si celor care nu ma cunosc. Le multumesc tuturor celor care emit judecati de valoare despre mine (fie ei din prima sau din cea de-a doua categorie mai sus mentionate) pentru ca m-au facut sa ma gandesc la mine intr-un fel lipsit de superficialitate. Stiu ca sunt criticat, judecat si ca multi cred vrute si nevrute. Ca ma cunosc, ca nu ma cunosc, nici macar nu conteaza, stim cu totii cum e lumea si care sunt ritualurile ei in materie de a-i defini pe altii. Nu dau cu piatra in nimeni, ca doar si eu cad prada tentatiei de a judeca/rade/critica, insa ma bucur ca totul capata forma unei lectii pe care incep sa o invat din ce in ce mai mult.
Sincer sa fiu, nu imi dau seama de ce simtim nevoia asta puerila de a ne comporta in acest fel, indiferent de varsta, refuzand cu desavarsire sa fim autentici, sinceri in gandire si in exprimare, sa fim noi. Incerc si chiar depun eforturi sa imi dau seama de ce fac lucruri din astea si cum ma pot schimba. In prima faza, am ales sa merg la psiholog si pe locul II, imi dau zilnic palme cand gresesc spunandu-mi ca nu e ok sa ma comport astfel.

Faptul ca lucrez in lumea mondena, considerata de multi definitia superficialitatii si a ipocriziei (trebuie sa va confirm, asa este!), m-a facut sa caut exceptiile si nu mi-a trebuit mult sa le gasesc. De ce? Pentru ca noi alegem cum si ce vrem sa fim. Restul, nu e treaba nimanui. Se vorbeste mult despre libertate, sa fii tu, bla bla, dar faptul ca incercam sa fim noi insine e greu de agreat de multi, asta din lipsa de cultura si deschidere a noastra, ca indivizi.

Pentru unii sunt prea putin. E greu sa ii multumesti pe toti, dar nici nu mi-am propus asta. In urma cu ceva ani, era unul dintre scopurile mele, pana cand mi-am dat seama ca nu sunt Sisif si nu ar trebui sa joc in piesa asta. Astazi incerc sa ma multumesc pe mine, sa ma descopar, sa invat a ma iubi si a convietui cu mine. In acelasi corp, in acelasi cap, in acelasi suflet. Abia apoi pot avea pretentii de la ceilalti.

FullSizeRender

#theblackman

Sa lasam trecutul amanet

Trecutul e o bijuterie, o piatra pretioasa care nu trebuie slefuita pentru ca ea ne slefuieste pe noi. De fapt, ar trebui sa reformulez, noi suntem bijuterii ale propriului trecut. Cu totii am avut perioade frumoase, dar si mai putin frumoase. De cele mai multe ori ne intoarcem la ele cand dam de greu si ne agatam precum o ancora de un timp care nu mai este. Obisnuiam sa fac asta foarte des, insa am invatat de la altii mai intelepti ca mine ca exista astazi si poate maine. Atat. Ce a fost s-a dus si, analizand la rece, este cam adevarat.
E vremea sa ma dezbrac de trecut si sa imbrac hainele prezentului. Azi esti, maine Dumnezeu cu mila! Viata ne dovedeste day by day ca suntem definitia fragilitatii si ca intr-o fractiune de secunda totul se schimba la 360 de grade.

So… Sunt intr-o lupta continua cu mine insumi a carei miza e sa raman ancorat in prezent, nu in amintiri si ganduri ce se disperseaza in ‘cum era odata’, ci in realitatea pe care o simt, o traiesc, careia ii gasesc frumusetea. Caci despre asta e vorba, sa traiesti frumos, sa te simti bine cu tine insuti, sa te iubesti si sa te apreciezi pentru ceea ce esti azi.

Daca nu eu, atunci cine?
De acord, nu e usor, fiind la limita cu a deveni arogant, infatuat (din pacate deja sunt perceput astfel). Pe langa faptul ca suntem vlaguiti de cea mai importanta resursa, timpul, si nu mai avem cand sa ii cunoastem pe ceilalti in esenta lor, acest lucru se intampla si in raport cu noi insine.
Leave the past and live the present! Nu e nimic mai pretios decat a fi. La prezent. Restul poate fi lasat amanet.

#theblackwhiteman

IMG_8111

Alegi, alegi pana culegi…detalii

Nu stiu daca exista o sete de evolutie inscrisa in genele noastre sau este, de fapt, o foame de un etern ‘mai mult’ care ajunge sa ne devoreze treptat, insa pot spune un singur lucru: e greu sa apreciezi ceea ce ai! (Din pacate). In urma cu vreo 5 ani nu pretuiam ce aveam, ce eram, cum traiam, cum nici acum nu reusesc sa fac asta fara mici scapari. Acel procent de 2-3% reprezentat de momentele in care as vrea altceva, chit ca nu ar trebui, dandu-mi seama cat de norocos sunt. Am pentru ce multumi si am invatat sa o si fac.

De unde izvorasc acele situatii? Din alegerile mele. Pentru ca am vrut totul de la viata si am ales sa traiesc intr-un stil care ma copleseste uneori. Sunt la varsta la care toti oamenii din jurul meu sunt organizati in cupluri, perechi, locuiesc cel putin impreuna, ca sa nu mai vorbesc de cei care sunt deja la al doilea copil, iar altii aniverseaza 17 ani de casatorie! Am intalnit si persoane carora le place singuratatea, izolarea emotionala, dar care sunt foarte fericite asa. Femei si barbati deopotriva. Uneori imi place si mie singuratatea, alteori ma sparge in zeci de bucati pe care le adun cu greu in duminicile cand ori te privesti in oglinda, ori alegi sa fii roata de rezerva a altcuiva. Dupa cum spuneam, am ales singur treaba asta in urma cu mai multi ani. Singura mea nedumerire e daca am ales bine sau nu…

Deh, vorba melodiei: ‘It’s too late…’
Move on, boy! Ma imping singur in viata pastrandu-mi doza de optimism, inspiratie si asumare in timp ce weekendurile trec prin filtrul karmei ce isi face treaba. Nu e cazul sa mai caut vinovati si sa ma gasesc pe mine. E vremea sa incetez cu lamentarile si sa incep a privi lucrurile asa cum sunt: am ceea ce mi-am dorit. De asta e bine sa ai grija la dorinte, sa gandesti totul in detaliu. Nu de alta, dar se cam indeplinesc.

Nu e usor si mai stiu ca nu sunt singurul in aceasta situatie. De asta am si ales sa ma deschid. Ca de obicei.

IMG_8014

Am vazut ce nu se vede

Credeam ca le-am vazut pe toate, dar zilele ce tocmai au trecut mi-au aratat cat de putine stiu despre oameni, relatii, viata. Uneori e bine sa faci doi pasi in spate, sa fii un simplu spectator al unei piese de teatru care se desfasoara in fata ta, langa tine, nu pe o scena care seteaza conventia fictiunii. Am avut ocazia sa vad in cateva ore ce nu mi s-a aratat niciodata in cele douasprezece ore pe zi petrecute pe Facebook, dar na, nu de multe ori ti se arata ce nu se vede!

Alcool, marijuana, adulterul, toate astea mai mult unesc si consolideaza relatii in loc sa le destrame, asa cum credeam. Ca suntem cu susul in jos se stie, dar parca rasturnarea asta de situatie e ca o incizie in putina constiinta care ne ramasese. Bine, tot cu susul in jos sunt si eu pentru altii, avand in vedere ca nu beau, nu insel (nu pretind a fi vreun lup moralist si fara de pacat). Ma gandesc serios ca poate eu sunt cel cu probleme si un nealiniat al societatii secolului XXI.

Nu trebuie sa va luati ochelari cu nu stiu ce lentile speciale, e suficient sa va uitati in jur si o sa vedeti ca am dreptate cand spun ca ne indreptam spre alterarea unor valori mai vechi decat noi pe care le inlocuiesc altii cu ce le este lor mai comod si pentru a se afla in control. Corrupted people. De cand lumea si pamantul, istoria doar subliniaza. Ca o faci pe fata, ca o faci pe ascuns, tot o faci. E uimitor ca bolile spirituale intaresc comuniunea dintre oameni.

Nici nu stiu cum sa reactionez, daca ar trebui sa reactionez. Sa ma schimb is too late si chiar daca as face-o, ar fi un rol de care m-as lasa rapid. Ce nu ti-e inscris in caracter, nu rezista probei timpului. Presupun ca o sa raman in continuare un mediocru, privitor care ‘admira’, ca doar sunt de admirat cei care pot face ceva de care tu nu esti in stare. Mai ales ca ei sunt peste tot si-n toate.

Ma determina sa invat clar a nu mai judeca si a nu mai privi circumspect ce nu inteleg. Mai ales ca sigur multi nu ma inteleg nici ei pe mine.

#theblackman

IMG_7521

IMG_7520

IMG_7522