Colt de rai pe-al nostru plai

Titlul nu e ales intamplator, ci pentru ca descrie perfect viziunea mea asupra Pensiunii Moara Veche, un loc special pe care il leg de oameni deosebiti. Iar spun ca nimic nu e intamplator, in urma cu doua luni, intr-una din zilele mele de mers singur la circuit, m-am intalnit la Baneasa Shopping City, la cinema, cu o tipa cu care imi dadeam like-uri pe facebook. Ea e de loc din Alba Iulia si locuieste in Italia, in ziua aceea era insotita de cateva prietene si, astfel, am cunoscut-o pe Oana. Mi-a povestit printre altele ca are o pensiune la 20 km de Alba. Asta a fost tot, am schimbat numerele de telefon si am tinut legatura purtand discutii zilnice de atunci. As vrea, ba nu, insist sa mentionez ca are vreo 11 cai!!! Pasiunea noastra comuna.

Uite asa, destinul mi-a ivit posibilitatea de a fi turist in Sibiu, nu numai pasager pe acolo. Evident, am zis sa leg cu Alba, ajungand la Pensiunea Moara Veche a Oanei. Si bine am ajuns! Intr-o seara de vineri in care face pupuri, un soi de placinte cu diverse umpluturi: branza cu rosii varza, spanac si mere. Un deliciu care s-a transformat intr-un pretext si context de event ce are ca laitmotiv pupurile. M-a preluat prietena ei, Alina, care pe o scara de la 1 la 10, e un om de nota 20. Am descoperit cu entuziasm ce inseamna prietenia la ardeleni, mai ales ca in aceeasi seara, dupa ce m-a dus pe mine la pensiune s-a dus la o pastravarie (a condus vreme de 4 ore dus-intors) ca sa-si ajute prietena care era ocupata cu eventul. Chapeau! Nu e numai devotament, e un soi de noblete a principiilor pe care unii oameni inca le respecta.

Dar nu numai oamenii sunt fascinanti, locurile sunt pe masura! Pensiunea e de vazut, foarte frumoasa, cu parau in spatele curtii, multi copaci, mult verde. Dupa ce m-am infruptat din pupuri, ceapa si branza, paine din brutaria proprie, vin alb de pe vremea lui Mihai Viteazu si voia buna ce stapanea atmosfera, m-am dus sa vad centrul de calarit Aladin, tot al Oanei. Se afla la 1 km departare de pensiune, unde are 11 cai, un ponei si 30 de caini (multi de vanatoare). Mi-a spus ca socrii si parintii ei se ocupa de asta, ducand traditia din generatie in generatie.
In love! Direct. Cum sa nu fi, cand vezi caii care pasteau liberi pe pasune ca intr-un film? A doua zi a urmat offroad-ul, o experienta noua pentru mine, caci eram obisnuit sa calaresc doar in perimetru ingradit. Nu reusesc sa gasesc cuvintele potrivite care sa descrie sentimentul de libertate care mi-a strabatut fiinta la impactul cu peisajul acela, aerul curat, soarele arzator care ne-a indemnat sa urcam dealurile, trecand pe langa caprioare (e una dintre cele mai bogate zone cu animale salbatice). Am vazut si chipul lui Decebal faurit de catre Zalmoxe, conform legendei, si multe alte lucruri pe care mi-as dori sa aveti ocazia sa le descoperiti.

Spre seara am urcat pe munte, pe un drum care cerea neaparat un 4×4. Eu ceream tacit un doctor sau o pauza, caci simteam ca mi se muta organele interne. Bine ca a durat (doar) o ora! Ce sa vezi sus? Un satuc cu gospodarii razlete, oameni primitori, caliti de vreme si traind cate doi in comuniune cu animalele lor si cu natura. Sper ca nu vi se pare prea siropos ce spun, iar daca vi se pare, e ok, eu inca sunt fascinat de peisajul ireal care mi-a intrat in memorie. E ceva idilic sa fii in poiana cu narcise de la Tecsesti, inconjurat de munti, sa vezi apusul, sa nu auzi nimic si sa nu ai semnal la telefon.

Am plecat Zen de acolo si nu ma refer la pisicul meu. Am ras, am baut palinca, am mancat bulz si carne din garnita, am redescoperit simplitatea, am imortalizat-o in fotografii si mi-am dat seama ca merita drumul de 8 ore cu trenul. Asa imi trebuie daca sunt o putoare in ale condusului!
Draga Oana, iti multumesc frumos pentru aceasta experienta si abia astept sa revin la tine, sa ii revad pe Alina, Macha dog germanul si Cezar, my black beauty!

#pensiuneamoaraveche #centruldevalaritaladin #theblackman

FullSizeRender (1)

FullSizeRender (2)

FullSizeRender (3)

FullSizeRender (4)

FullSizeRender (5) (1)

FullSizeRender

IMG_7021

IMG_7032

IMG_7057

IMG_7092

IMG_7125

IMG_7144

Despre oameni sau exorcizarea nepasarii

E un paradox. Sarmanii rasfatati ai Universului ce suntem! De ce spun asta? Ei, pentru ca ne plangem de singuratate, de rautatea oamenilor, de ce-am fost si ce-am ajuns. Cand colo, toti suntem la fel. Cu prima ocazie barfim gratuit, aruncam cu noroi in tot ce putem, in prieteni, apropiati, tara, trafic, in orice care nu ne convine intr-un anumit moment. Claxonam si urlam in strada, ne inghesuim la metrou si autobuz, ne dam coate, lovindu-ne cu nepasare, ne uitam urat unii la altii si ne minunam de cat de ciudati ni se par unii prin raportare la schema noastra de valori.
Maltratam animalele, taiem copacii, aruncam gunoaie pe jos, multi parinti fug de responsabilitati si de proprii lor copii, compensand cu bani sau ducandu-i la fastfood ca sa le faca voile. Ne miram apoi de unde generatia asta de obezi, de ce suntem in fruntea Europei la ce e mai rau.

Incotro? De ce?
O zic toti strainii, apar articole si spoturi video in care se vorbeste despre frumusetea Romaniei. E suficient sa stai doua zile intr-un sat, departe de zgomotul orasului ca sa vezi ca in oameni inca zace bunatatea. O stim cu totii ca suntem inteligenti, spontani, avem copii olimpici la nivel international, seniori eminenti ce redefinesc performanta in lume, am fost feriti de furia naturii si dezastre naturale. Dar nu e suficient incat sa ne exorcizeze de eterna nemultumire ce ne mananca sufletele, de rautate, chef de harta si distrugere.

De ce? Cat mai dormim? Cei care au, mai vor. Cei care n-au, blameaza si vor, dar n-au cu ce, ca nu-i lasa cei dintai. Ca pisica in jurul cozii se invarte societatea. Va zic eu, in final toti le tragem si platim. Si bogatii si saracii. Pe aceleasi drumuri gaurite si ‘furate’ mergem indiferent de haine, cont, cultura, pile si prietenii. Copiii tuturor sunt supusi la aceleasi mizerii mediatice, la spitale ajungem mai toti (da, stiu, aici ne difentiaza banii, dar furandu-ti semenii, vorbind urat despre ei nu poti atrage decat dublul rautatii tale). Ne-am impotmolit. De aia. De toate. Ne-am uratit mergand pe strada posomorati si tristi din cauza Noastra. Nimeni altcineva nu e vinovat, iar vorba aia cu ‘Ce semeni, aia culegi’ e mai adevarata ca oricand.
Doamne ajuta(-ne)!

IMG_7153

Sibiu: road trip to real life

Cand spui Sibiu, spui ‘Festivalul de Teatru de la Sibiu’, locuri cu iz artistic, captive intre vechi si nou, suspendate intr-un timp al Frumosului. Asta este senzatia pe care o am de fiecare data cand merg in Sibiu. Mai fusesem aici in interes de job, mereu pe fuga (venit, plecat, venit-innoptat la Hilton Sibiu, plecat), dar de data asta am venit for pleasure. Un simplu turist cu trairi complexe.

Trebuie sa recunosc ca aveam prejudecati in legatura cu acest oras, probabil ca unele vor mai ramane o vreme din cauza faptului ca nu m-as vedea niciodata locuind intr-un oras atat de mic si linistit. Zisei eu, agitatatul care isi ia energia din seva marilor orase. In rest, jos palaria pentru restaurantele lor. By the way, l-am intrebat si pe Otrava ce si unde, care sunt recomandarile lui etc., iar cu ajutorul unor noi prieteni am descoperit cateva locuri faine, precum: La Cuptor, Puro Cafe, Max, Tango sau, prin recomandare, Kulinarium, unde a fost 50% si The Box, un loc cu limonade si atmosfera deosebita.

Am ajuns la Paltinis. Un reve, cum ar spune francezul! La 1800 m, totul pare oniric, mai ales ca ninsese de curand, iar in ziua in care am urcat cu telescaunul iesise soarele ca intr-o poveste. Aer curat, liniste, soare si pace, exact ceea ce cautam intr-o perioada in care setea de regasire tipa in mine mai tare ca oricand. Acesta este si motivul pentru care am facut mini trip-ul asta, pentru deconectare si constientizare a celor mai interne trairi. Peisajul pana sus pare ireal, ca in basme, cu drumul ingust printre sate, pe langa porti inalte, dealuri inverzite. Un rasfat pentru retina si minte. O experienta care nu tine cont de bani, magazine si facebook. Da, adevarata viata incepe dincolo de astea.

Mai am de vazut Muzeul satului si se anunta o zi calduroasa, deci voi incheia trip-ul tot pe mood de relaxare si buna dispozitie. Ce fac dupa? Inchei weekendul la Pensiunea Moara Veche, undeva la 20 km de Alba Iulia, in muntii Apuseni, la o prietena draga. Desigur, gandindu-ma cu groaza la cele 7 ore spre Bucuresti. :))

FullSizeRender (1)

FullSizeRender (2)

FullSizeRender (3)

FullSizeRender (4)

FullSizeRender (5)

FullSizeRender (6)

FullSizeRender (7)

FullSizeRender (8)

FullSizeRender (9)

FullSizeRender

IMG_6939

IMG_7222

La Vella Summer

Am mai zis, am mai scris si sunt convins: nimic nu e intamplator! Iar jobul mi-o demonstreaza de atatea ori, incat nu pot ignora cat de ciudata (in sensul bun) e viata. Doar un exemplu, in acest sens- anul trecut am pornit alaturi de un prieten catre Cazanele Dunarii, undeva in Dubova, dupa Craiova. Nu ma omor dupa mersul cu masina ‘n’ ore, mai ales vara. Ce-i drept, la Craiova mai fusesem si stiam ca facem 3 ore si, dar intr-un final am ajuns. Ei, acum e acum, ca n-am ajuns oriunde, ci intr-un peisaj magnific in care muntii si Dunarea se imbratisau sfios. Caldura mare, mon cher, parcam, coboram in fata a doua porti mari (nimic deosebit poate pana aici). Vazusem poze cu acest loc, dar realitatea e coplesitoare cand vine vorba de a simti frumusetea unui peisaj.

Cand am intrat am descoperit un loc fain rau, o terasa superba, hamace, doua piscine, jacuzzi, restaurant, tot ce vrei si nu-ti imaginezi. Fix pe malul Dunarii, privind muntii de vis-a-vis, proiectandu-te intr-un vis. Am stat o singura seara, dar enough to fall in love. Sau, ca sa ma exprim in spirit oltenesc, statui, plecai, dar ramasei cu gandul.

A trecut si vara anului 2015, iar in iarna aceasta am fost contactat de “vinovatii” pentru emotia care m-a incercat atunci. Karma, Universul, ceva i-a adus pe oamenii din spatele acestui fain proiect pentru o colaborare intre #blackteam si La Vella.

Nu pot spune decat ca se anunta o vara speciala in vestul tarii, cu mult fun, muzica buna, dansatori, concert Delia si asa mai departe. Oare Delia stie? :))
Bref, soare, Dunare, yachturi, muzica, Iceberg Vodka. Sanatate si bani sa avem, de restul ne ocupam impreuna. Totul incepe la 1 mai si se termina prin septembrie. Timp sa ne distram sa tot fie!!!

#theblackman

IMG_6891

IMG_6890

IMG_6889

Renunt la caritatea fatisa!

Banii sunt importanti, dar nu cel mai important lucru. Evident, muncesc pentru ei si nu imi e deloc usor, asa cum nimanui probabil nu ii este. Numai ca atunci cand am simtit ca pot face bine, organizand evenimente de mare amploare in scop caritabil, m-am implicat total, 100% inima, 100% suflet, 100% timp si energie. De ce? Pentru ca am crezut cu toata fiinta mea ca fericirea sta in oameni, nu in hartii.

Inainte de asta, ajutam cum puteam- un loc de munca, un sms pentru un caz vazut la televizor, dar am zis ca daca Universul vrea sa fac mai mult, o fac. Nu e o lauda sau falsa modestie, sunt convins ca mai am multe de invatat si pot ajuta din ce in ce mai mult pe masura ce evoluez eu ca om.

De curand am avut ‘The charity fashion show’- un eveniment di granda organizat in 3 oameni, timp de 3 luni, pentru 3 cazuri sociale. Multumesc, Razvan Popa! Am avut 350 de oameni prezenti si multi parteneri carora vreau sa le transmit recunostinta mea. Ce vreau sa subliniez e ca si in astfel de situatii care au un substrat nobil, exista dezamagiri. Pe romaneste, au fost si parteneri care au dat teapa. Nu noua, ci lor insisi, din cauza prostiei/orgoliului/nepasarii. Nu stiu, e treaba lor. Asa sa ii ajute Dumnezeu, ca El stie mai bine!

Ideea e ca ne-am dezumanizat, suntem imuni la emotii, ma tem ca am mancat fructul nepasarii si suntem indiferenti la ce se intampla si cui, cata vreme nu o patim noi. Capra vecinului. Eu cred in semne, cred ca exista ceva mai mult decat ceea ce se vede si nu ma voi lasa batut. Astfel de evenimente nu voi mai face pentru ca sunt expus direct la mizeria care se ascunde in spatele “binelui comun”. Sunt convins ca voi gasi alte cai pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie. Mai e o vorba celebra care se aplica de minune aici: ‘pentru a-L intalni pe Dumnezeu, nu trebuie neaparat sa mergi la Biserica’.

Recunosc, vorbeste dezamagirea din mine.
Recunosc, eu (inca) simt.
Le multumesc celor care au crezut, precum le multumesc si celor care au abandonat acest proiect. Am invatat niste lectii grozave! Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

#theblackman

IMG_6633

My #ericson face

Sunt Denis si sunt obsedat de ingrijire. Nu e prima data cand sustin ca mixul acesta de fragilitate si frumusete care ne caracterizeaza pe noi, oamenii, schiteaza o datorie majora pe care o avem fata de noi insine. Sa ne respectam. Ce mancam, ce bem, ce creme folosim, da, toate conteaza. Toti din jurul meu stiu ca sunt fan inrait al cremelor de ingrijire corporala, dar mai ales, faciala. Colaborez cu saloane de mai bine de sase ani, ma dau cu creme de 18 ani, deci as putea spune ca am ceva experienta in domeniu. Stiu ce inseamna calitatea si ce inseamna un brand, din pacate nu intotdeauna cel din urma o garanteaza pe cea dintai.

De un an am trecut la etapa urmatoare, ingrijirea profunda pe care o dobandesc prin injectari cu vitamine, aminoacizi si acid hialuronic, toate pentru hidratare in profunzime. Iar cei care inca au prejudecati intr-o lume a informatiei, ar trebui sa citeasca mai mult. E un must sa ne documentam si sa intelegem pentru evolutia noastra ca nu e suficient ca produsul pe care il folosim sa fie scump si sub semnatura unei mari case. Conteaza mult si ce mananci, cat dormi, cata apa bei, mediul in care traiesti. Crema influenteaza, dar in anumite proportii. In plus, trebuie sa stii ce fel de ten ai, caci nu le prieste tuturor acelasi produs.

Sa ai grija de tine este un procedeu complex care nu poate fi realizat exclusiv acasa. In primul rand, nu ai cele necesare si nici know-how-ul in baza caruia sa iti cunosti mai mult decat epiderma, intreg organismul. Mersul la salon este important, pentru ca initiezi un dialog cu oameni ce iti pot deveni parteneri de nadejde in lupta impotriva efectelor pe care trecerea timpului le lasa asupra chipului nostru. Si asta nu e valabila doar pentru femei. Punctele negre se vad urat la oricine, nu? Din fericire, am observat ca si barbatii s-au destupat si incep sa aiba grija de ei. La #mikolife, unde imi fac curatirea, injectarile si tratamentele de beauty, am descoperit #ericson, un brand de origine franceza care contine o gama generoasa de produse (nu ma apuc sa scriu despre ele, nici nu ma pricep foarte bine si nici nu vreau sa fur jobul Biancai Nutu, specialista care sigur stie despre ce vorbesc).
Una peste alta, am inceput sa folosesc gama #ericson si sunt incantat. Puteti da search pe google si veti gasi recenzii facute de altii mai avizati ca mine. Un ten frumos, sanatos vine atat de interior, dar cu ajutor- si din exterior, protejandu-l de factori externi tot mai nocivi.

#mikolife #mikomed #ericson #theblackman #urbanstorytellers

FullSizeRender

#Getinshapein60days

“Mens sana in corpore sano” e deja stiuta, parca e un trend in zilele noastre sa fii vegan, sa faci sport, sa mergi la sala de 8 ori in sapte zile. Sincer sa fiu, nu stiu daca totul e pentru a fi sanatos sau pentru a arata bine, desi tind sa cred ca pentru cea de-a doua. Imaginea a devenit o obsesie pentru noi. In ceea ce priveste sportul, l-am practicat din totdeauna. Trebuie sa recunosc, insa, ca n-am avut niciodata un scop suficient de maret incat sa imi gasesc taria si determinarea necesare pentru a-l atinge.

Cu vreo doi ani in urma am urmat un program public de tonifiere, #getinshapein90days ce includea personal trainer, dieta, tot treaba rost. Au fost si rezultate, evident, dupa ce munca titanica am depus! Din pacate, ca o pasare de noapte ce sunt, fericirea nu a durat prea mult. Asta pentru ca lucrand in cluburi, iesind foarte mult, haos peste haos, am pus si ceva kilograme in plus pe care hainele negre le-au mascat intr-un mare fel, dar nu si de ochii mei.
Cum eu fac parte din categoria oamenilor ce cred ca nimic nu e intamplator, de curand am descoperit alaturi de echipa de specialisti Miko Life un alt program pe care eu il numesc #getinshapein60days. Doamna doctor Alina Stoica mi-a schimbat nu numai dieta, ci si perceptia asupra organismului meu. In urma unei consultatii in care m-a intrebat ce mananc, cum, cat, ce nu-mi place etc., m-a trimis la clinica Polisano unde am facut vreo 4 pagini de analize. Uite asa, mi-a intocmit o dieta personalizata.

Aventura nu ia sfarsit aici, ca fara miscare, nu e sanatate. La #mikogym am inceput antrenamentele cu Mihaela Bunea, personal trainer-ul alaturi de care lucrez trei ore pe saptamana. Intre dieta si sport mai fac impachetari si masaje folosind produsele #Ericson. Toate acestea cu Ciprian de la #mikomed. Nu de alta, dar nu trebuia sa uit de piele, de actiunile asupra ei si de necesitatea eliminarii apei din organism.

Spre norocul meu, am sustinere din toate punctele de vedere, mai ales ca cei de la #mikocafe, #zensushi si #norma ma rasfata cu preparate culinare ce respecta recomandarile medicului Alina Stoica. Nu e usor, implica mult timp, multa energie si determinare. Eu lucrez si mult, plus ca sunt gurmand. Sa nu mai spun ce soc am avut cand am trecut de la 6 feluri de mancare, 2-3 deserturi/zi la 3 feluri (cum glumesc eu, ‘iarba cu iarba’). Da, e un sacrificiu, dar numai cu rabdarea treci marea, plus ca de data asta am un tel de atins si un pariu cu mine insumi pe care vreau sa il castig.
Oricum, in acelasi program mai sunt si Monica Munteanu (asociata mea), prietenii nostri, Andrei Vulpescu si Otrava. Cum ne vedem foarte des, ‘suferim’ si ne amuzam impreuna.

Life is good, enjoy it!

#mikolife #mikonutrition #mikogym #personaltrainer #mikocafe #zensushi #norma #mikomed #ericson #urbanstoryteller

IMG_6200

IMG_6257

Instructor: Mihaela Bunea
Sala : Miko Life

Aud numai ce vreau!

Imi place muzica, o consider emotie in stare pura, dar trebuie sa recunosc ca nu o ascult non stop. Am propriile mele ritualuri, imi place sa fac lucrurile cu timp si pasiune, sa creez contextul potrivit sau, cel putin, sa gasesc instrumentele perfecte de conturare a acestui tip de emotie. De la pick-up la radio, de la walkman la iPod si alte sisteme inteligente specifice zilelor noastre, m-au fascinat din totdeauna “jucariile/bijuteriile” de redare a sunetului. Aceeasi importanta am acordat-o si castilor, in primul rand, pentru sunet, dar si pentru design/functionalitate. Astfel, am descoperit castile de la Bang&Olufsen Romania care m-au fascinat de-a dreptul (chit ca momentan atat imi pot permite de la ei).

Sunt pur si simplu cool. De la felul in care arata pana la felul in care se aude prin ele. Sunt cu poveste, inclusiv pielea care iti memoreaza amprenta si capata o anumita nuanta la purtare ce te face sa te gandesti cat de departe a ajuns tehnologia si felul in care influenteaza calitatea vietii. Am optat pentru crem-arginitiu care sa sparga #allblack-ul meu, dar mi-am luat si negre, in caz ca ma razgandesc. Doar raman #theblackman. Pentru noi, barbatii, care nu recurgem precum femeile la nenumarate trucuri capabile sa atraga atentia celor din jur, accesoriile sunt foarte importante. Nu multe, nu proaste, ci cateva folosite ca o semnatura a propriului stil. Eu am o vorba, accesoriile sunt o investitie, nu o achizitie. Si da, se tine cont de ele, asa ca ori ne aliniem, ori ne mutam in varf de munte.

Eu am invatat de-a lungul timpului sa aleg smart, in functie de calitate, utilitate si pret. In cazul de fata, toate acestea reflecta anii de cercetare si munca depuse in vederea atingerii celor mai inalte standarde tehnologice care pot fi definite doar prin inovatie. Bang&Olufsen sunt pionierii tehnologiei moderne. Prefer sa fiu un aliniat nealiniat si sa ma diferentiez atat prin ceea ce port si felul in care o fac, cat si prin felul in care aleg sa simt lumea sau sa-i ascult muzica. Stiti si voi, atitudinea face, de fapt, toti banii. Iar astia cumpara 90% din ceea ce reprezentam, insa ramane un 10% care e fix elementul surpriza al unui dish extraordinar (dupa cum am invatat de la Chef Sissoko de la Norma Restaurant).

S-am incalecat pe-o sa, ascult cu Bang&Olufsen asa.

#bangandolufsenromania #bangandolufsen #theblackman #urbanstorytellers

http://soundvision.ro/

test