Primul pas spre vindecare-Divortul de trecut. Oare?

Deeeci… A cere ajutorul si a recunoaste ca esti depasit de unele situatii nu inseamna ca esti (mai) slab sau neputincios. Inseamna ca incepi sa fii atent la tine. Primul pas spre vindecare este acceptarea si constientizarea tuturor caracteristicilor care te definesc, fie ele defecte sau probleme.

Sensul vietii e s-o traiesti!

Viata nu e numai cu si despre noi. Carpe Diem nu e un indemn la a te ridica pe un piedestal unde nu mai incape nicio alta persoana, ci este invitatia la a constientiza fiecare simtire ce imbraca momentul. Oamenii creeaza momentele, precum si momentele creeaza oameni.

(N-)Avem timp!

Nu stim cum sa reactionam nici cand avem timp, de obicei il petrecem irosindu-l in greseli, ca na, e omeneste. E mai usor sa fugim, sa ne abatem de la drum decat sa acceptam realitatea asa cum este ea (uneori crunta, dar minunata in final). Timpul si gandirea ne invata ce-i iubirea spunea un poet roman. De acord, raportat la vremurile de altadata, momentan timpul ne invata ca trece repede si rareori avem ocazia sa ne oprim pentru a observa ca suntem angrenati intr-un sistem bolnav, creator de monstri sociali si materialisti. Astazi… Cred ca iubirea sau amintirea ei ne invata ce este, de fapt, timpul.

Dragostea se traieste, iar iubirea se invata

Cred ca dragostea se traieste, dar iubirea se invata. In timp, cu experienta si lectii deprinse prin povesti trecute ce ne-au slefuit. As vrea ca lumea sa iubeasca zi de zi, as vrea si eu sa invat cum se invata asta. Ma gandesc ca prin respect, a priori. Respectandu-ne pe noi, respectand un ideal despre frumos si puritate.
As vrea sa avem mai mult curaj. Cand o relatie nu mai merge ar trebui sa fim corecti cu noi insine si sa admitem asta, sa nu inselam si sa lasam locul cuiva care il va merita cu adevarat.
Dar cred ca visez!
Din egoism, ambitii si orgolii absurde preferam sa inselam, sa ne inselam pe noi fiind prizonieri intr-o legatura in care nimeni nu mai e fericit. Mintim. Ne irosim si rispim prin minciuna. Pacat, nu invatam nimic si vom ajunge in acelasi punct iar si iar, aceleasi sentimente jupuind sufletul din noi.
Sarbatorim o zi pe an, 2,3. In rest? Trecem cu privirea, mai dam o sansa, ne mai amagim un pic si cramponam putin pana cand tragem linie si vedem ca au trecut ani goi si reci. Noi, goi si pamanteni. Unii s-au trezit, dar cu cateva flori nu facem o gradina.
Atatea cure de detox, atatea tratamente pentru corp, ten, par, dar pentru suflet nimic. Avem nevoie de “food for spirit”, adica de dragoste, fapte si ganduri bune. Optimism. Greu, stiu, eu ma lupt din greu. Insa merita(m).

P.S.: Nu am fost niciodata inselat, dar vad in jur si stiti de ce nu este cool. Nici nu cred in obisnuinta, in rutina si incarcerare. Pentru ca a iubi inseamna libertate, inseamna daruire, inseamna omenie si inseamna Dumnezeu!
Iubiti-va! Mult, putin, nu stiu. Dar iubiti-va sincer!

theblackteam2

#theblackman

Sa traiesti (si) pentru tine

Cineva mi-a spus odata ca un om puternic intotdeauna are timp. Pentru ca aceasta este cea mai importanta resursa pe care trebuie sa inveti sa o cultivi de-a lungul anilor. Saptamana trecuta mi-a venit de nenumarate ori sa ma plang de lipsa timpului, pentru ca a fost pe cat de productiva, pe atat de plina. In putinele minute de ragaz am realizat cat de greu cred ca le este celor care lucreaza in corporatii, sub presiunea unor sarcini si indatoriri ce ii alunga de la viata personala, celor care au joburi de 12-14 ore/zi si ajung seara la familiile lor, la copiii ce nu si-au facut temele sau la animalele ce trebuie ingrijite.

Multumesc lui Dumnezeu si mamei mele care m-a batut la cap inca de mic sa fiu puternic, sa nu cedez oricat de mare ar fi obstacolul din calea mea si, astfel, am un job care imi permite sa imbin utilul cu placutul, sa ma bucur de placerile vietii, de cerul senin, o mancare buna sau o excursie binevenita.
Ideea e sa nu ai idei preconcepute referitoare la cariera. Nu trebuie sa renunti la tine pentru ea, se poate lipsi oricine de noi macar cinci minute pe care sa le investesti in ceva care sa iti placa. Sa traiesti (si) pentru tine. In final, cu asta te alegi.

IMG_3422

#theblackman

Oda celor care…

Am primit totul (de) la inceput.
Cumva, ni s-a cuvenit.
Am ucis, distrus si lovit
Al nostru spirit necopt, nefacut.
Insa un ceas suna a amintire,
De ce suntem aici, veniti,
Sa ne imbracam in iubire
Caci pentru asta traiesc si traiti.
Noi suntem totul. Si, totusi,
Nimic.
Suntem carcase de unica folosinta
Un pic
De spirit nemuritor
In care tipa divinul de dor.
Suntem copiii celui Dintai,
Plamaditi din iubirea-i
Si dorul pamantului.
De ne-am trezi din asta risipire
Si am gasi in noi iertarea
Am ajunge la regasire
Am impleti cerul cu marea
Si-am face din tot Universul o muma
Vindecand rani ce dor azi sub soare
Am culege pastile din luna
Pentru a nu ne mai distruge propria natura.

#theblackman

IMG_3220 (1)

Umani versus inumani

Eu sper să existe un pic din toate cele enumerate mai sus și mai sper că o să ne revenim încât să fim liberi și frumoși cum suntem doar în unele filme. Până și acolo totul ține foarte puțin, trece la fel cum (ne) trecem și noi. Căci nu suntem nemuritori, dar am putea fi oameni.