Infumurat

Totusi, bine ca de la 1 februarie nu va mai trebui sa inghit fumul altora. Ma refer la fumul de tigari, caci pe cel din capul lor nu-l pot interzice decat legile nescrise ale bunului-simt. Fite, fumuri si parfumuri pe care n-ai de ales, trebuie sa le suporti.

Cu atatea pe cap, sa ne vedem cu bine! Ca e si maine o zi si nu stim nici unde, cum sau de vom mai fi.

Ce-am fost, ce sunt si ce voi fi

As vrea sa fiu un “nu stiu ce”
Am vrut sa cresc. Uite! Am crescut.
Copilul simt ca l-am pierdut
Il caut, il strig, dar nu mai e.
Mi-e dor de-un timp fara de griji
Fara de oboseala, furie, ganduri
Pic, ma adancesc intr-un vertij
Caut puritatea printre randuri.
Era o seara in care ma-ncalzeam in ger
Simteam doar izul bucuriei
Ochii-mi straluceau uitandu-ma la cer
Timpul statea in era copilariei.
Dar fu un vis si m-am trezit
Cu un copil pierdut intr-o camara
In zgomote, praf m-am risipit
Sunt intr-un trup matur, schimbat in seara.
El urla, striga, uneori mai plange
Si parca nimeni nu-l aude.
Eu sunt matur, puternic, urechile mi-oi frange
Sa ma feresc de strigatele nude.
Anii ca zilele se duc
Si el la fel, intr-un “ce-am fost” demult.

IMG_2777

Un fel de boala

Nu vreau sa ma contrazic, imi place Frumosul, imi plac hainele, accesoriile, conceptele designerilor. Tine de latura mea boema, creativa, dar sunt convins ca ar trebui sa invat ca bucuria are si alte fatete, poate mult mai atragatoare: de la o excursie, pana la o plimbare sau intalnirea cu un Om.

Haina, bat-o vina!

De fiecare data cand revin in Italia simt ca imi imbogatesc “cartea mintii” si sufletul de tot ceea ce vad, simt sau traiesc gratie oamenilor de la care invat ca da, viata are si o componenta glamouroasa care nu o exclude pe cea boema, relaxata. Sta sub semnul firescului sa te bucuri de lucruri in toata complexitatea lor. Sunt pentru prima data la #pittiuomo89 si in Firenze, orasul muzeu care te copleseste sub greutatea istoriei, a oamenilor frumosi, calzi, intr-o perpetua agitatie, dar mereu imbracati frumos.

Daca m-ar pune cineva sa descriu Pitti intr-un singur cuvant, as alege “Rai”. Pentru ca e un soi de eden al iubitorilor de frumos, creativi, al celor care apreciaza hainele si accesoriile, conceptul din spatele lor si designul ca instrument de cunoastere a intregii lumi. Am venit pentru a vizita orasul, a-mi clati ochii si mintea imbacsite de prejudecatile celor de acasa.

Am vazut multi oameni frumosi care ma inspira si abia astept inca doua zile in care sa vad ce imi (mai) rezerva aceasta calatorie in timp, dar si in prezentul prezent in secunda in care scriu.
Invatam de mici, muncim si uitam sa traim. Eu nu vreau sa citesc volumul clasic: “Mersul la scoala, Savoarea muncii si Insuratoarea”. Cine poate, oase roade. Eu vreau sa traiesc! Imi doresc si cred ca Universul ma iubeste suficient de mult incat sa fi ales acelasi lucru pentru mine, sa ma descopar si sa evoluez spiritual. Pentru ca mai am mult, stiu.
Si-am incalecat pe-o sa, urmeaza partea a doua.

#pittiuomo89 #theblackman #urbanstoryteller

IMG_2301 (1)

FullSizeRender (3) (1)

FullSizeRender (2) (1)

FullSizeRender (1) (1)

Eu, necunoscutul cunoscut

Important e ca ii poți ajuta si pe alții, nu numai pe tine. Spre deosebire de cizmarul care n-are cizme, eu sunt si voi continua sa fiu PR-ul care isi face PR. Doar știți cum e cu lucrul manual si ca uneori ‘laba’ e mai sănătoasa decât o partida eșuată. Singura problema pe care încă o întâmpin si recunosc ca e realmente o problema (by the way, bag mâna in foc ca nu doar eu cred asta), e de a-ți lua ‘hrana’de la cei din jur. Ma străduiesc sa o găsesc in interiorul meu, nu la alții si, slava Domnului, fata de anii trecuți stau bine!

Bărbatul tuturor femeilor si femeia tuturor bărbaților

Suntem mai goi decât Adam si Eva. Edenul nostru a devenit un infern de când ceea ce dorim sta sub semnul restricției. Eu sunt ceea ce îți dorești, dar este interzis pentru tine. Si nu pentru ca nu se poate, ci pentru ca îți pasa mai mult de ce va spune lumea decât de ceea ce spune inima ta. Uitam ca nimeni altcineva nu simte viata pentru noi, ca timpul e in defavoarea noastră si ca ne amintim doar de ce facem aici si acum. Suntem ființe ce duhnesc a viața, nu fructe interzise ce așteaptă sa cada in propria vestejeala.

Când arunci piatra, nu uita ca te lovești, de fapt, pe tine.
Când ma blamezi, te acuzi singur.
Când îmi atribui alte nume decât cel care-mi aparține, te jignești.
Sunt proiecția ta, sunt coșmarul tău. Sunt dorința pe care ascunzi sub straturi de falsa nepăsare, sunt tot ceea ce ai vrea sa fii. Sunt renegatul din tine, tot ceea ce nu îndrăznești sa devii când porii tai respira curaj si autenticitate.
Inima ta sângerează între bătăile constante, sufletul tău neîmpăcat striga atât de tare încât se aude prin piele: “Nu te mai opune!”.
Știi ce? Eu te înțeleg. Chiar o fac. Am fost ca tine pana sa ajung ca mine. Sau la mine. De la capăt de as lua-o, ca tine fix de gard as da-o!
Ave Caesar!

IMG_1589

#theblackman