Karma ca un falus

Eu, unul, recunosc: Da, (mi-)am meritat-o! De fiecare dată. Cu toate astea, sunt și lucruri pe care nu ni le putem asuma rațional. Păcatele strămoșești, karma, ce-au făcut alții înaintea noastră. Ne întrebăm în permanență „De ce?”. Chiar așa.
Ideea e simplă. Feriți-vă de măgăruș, că nu se știe când și cum ți-o iei!.

Nimeni nu te vrea fericit

Uitarea e inevitabila. Dar e de evitat sa uitam lucrurile importante, adevăratele lecții care ne însoțesc de-a lungul timpului. Observ ca adultii uita ca au fost copii. Si, copii fiind, aveau nevoie de tot ce ne lipsește chiar si atunci când suntem mari. Dragoste necondiționată, puritate, sinceritate, afecțiune, posibilitatea de a rade sincer si cât de tare putem. Ascundem copilul din noi si il reducem la tăcere, una care mocnește si alimentează focul interior al frustrărilor ce ne pune opreliști in a fi fericiți si a-i face fericiți si pe alții.

Ii aud pe mulți (in general, nu numai in aceasta perioada) ca le este dor de copilărie. Oare de ce? Chiar nu ne oprim sa punem si un semn de întrebare in afara de eternul punct pe care il folosim ca semn de observatie? Se vorbește despre un stil de viața sănătos, au apărut numeroase diete, băcănii cu produse bio-eco pe post de ingrasamant al unei vieți degradabile. Oare orbim din cauza hranei nepotrivite pentru suflet sau orbim voit, pierzând ultimele rămășițe ale inocentei care ne menține umani si speciali?

Paradox. Vine o vreme in care ajungi sa te vadă toți si nimeni din cei care ai vrea. Atât de vizibil si totuși invizibil pentru cei care contează pentru tine. Presupun ca suntem mulți spectatori de teatru, fără sa putem influența desfășurarea acțiunii așa cum ne-am dori. Exista un perete invizibil din cauza căruia nu ne văd sau chiar nu le pasa? Întrebări fără răspuns si răspunsuri care nu vin.

Se spune ca neamurile ți le da Dumnezeu, iar prietenii ți-i alegi. Eu cred ca tot noi, înainte de a veni aici, am ales drumul, oamenii si invățăturile pe care sa le culegem in viața asta. Câteodată as vrea sa nu văd multe , sa știu mai putine si poate fericirea celor săraci cu duhul mi s-ar arata si mie.

Căutam perfecțiunea care, de fapt, nu exista. E o utopie in spiritul căreia suntem educați/dresați de către o societate care nu ne mai dorește inocenti. Nimeni nu te vrea fericit.

#theblackman

IMG_1307

Responsabil de iresponsabil

Vino acasa la timp, joaca-te, food, apa, miorlait, zgariat, gudurat etc. Si uite-asa eu, cel fara de rabdare, trebuie sa ma adaptez unui nou stil de viata in care sa invat a iubi. O pufosenie fragila care trezeste in mine un sentiment nou, contradictoriu, inca o lectie vazuta in jur si neincercata pana in prezent.

Curvele si gura lumii

Personal, percep libertatea in masura asumarii responsabilitatilor, ca sa il parafrazez pe Rousseau. Ideea e sa facem ce ne dorim, cand si cum ne dorim, dar sa ne asumam consecintele.
Inainte sa judecam, sa ne amintim o treaba, zic: vremea pulii trece! Atata timp cat poti sta demn si cu capul sus, laissez-faire, laissez-passer. Gura lumii n-o astupa nici pamantul. Restul e cancan.

Pretul dragostei la kilogram

Stop! Tuturor ne place sa ne oprim din cand in cand, sa ne revoltam contra ritmului alert impus de o societate in perpetua schimbare, vrem sa simtim viata intr-un secol al vitezei in care trebuie sa te opresti sa respiri.
Un fost colaborator avea o vorba: ” viata-i aspru si greu”. Imi vine in minte de fiecare data cand realizez ca nu exista reguli, rugaciuni, retete si cantece de deochi cand vine vorba de iubire. Suntem Noi si Noi.

Tot ce-i gratis costa mult!

Sa concluzionez: actiunile si timpul vorbesc. Clar, tare, raspicat. Uneori vorbele nu se aud, dar faptele iti lovesc retina. Mi-ar placea sa faca mai multi, nu doar sa vorbeasca, dar iar imi setez asteptari si mi se spune ca nu e bine. Mie mi se pare ca atunci cand nu mai astepti nimic, te-ai cam dezumanizat. Poate va ganditi ca ma contrazic singur, oricum nu stim niciunii care e adevarul. Dam vina pe oricine altcineva si uitam ca orice actiune are o reactiune. Guess what: karma!

Adica ne tot reincarnam ca sa ne dovedim in vieti cat de neputinciosi suntem? Si ca sa ce? Pentru ce? De ce?
Ei hai, traiesti si nu gresesti, dar de belit, tot o belesti!

Nu toate-s pentru toți

„Avem o viață și o gaură-n fund” spune o zicală. Eu mi-am propus să trăiesc frumos și responsabil. Evident, după ce am învățat ce înseamnă iresponsabilitatea și care sunt efectele ei pe termen lung. Compromisul l-am urât din totdeauna și am încercat să mă feresc de el cât am putut. Până la urmă, cât trăim învățăm care sunt resorturile evoluției spirituale. Cei care ne dorim asta.
Între noi fie vorba, nu toate-s pentru toți și nici toți pentru toate!

Petiție pentru SALVAREA pădurilor virgine din România

Petitie-paduri-virgine

Confirmate de cercetatori încă din anul 2005*, pădurile virgine din România ocupă o suprafață de 218,000 hectare. Asta îneamnă că 2/3 din pădurile virgine ale europei se află in România. Guvernul României a ignorat aceast studiu însă companiile de exploatare a lemnului l-au folosit pentru a identifica zonele cu cel mai valoros lemn. Doar 10% din aceste păduri fac parte în prezent din patrimoniul UNESCO. Alte 10% sunt protejate de legislația națională, iar 80% sunt pe cale de a fi pierdute drujbelor deoarece nu exista nici o baza legală de a le proteja.

Ultima lege forestiera (2015) obligă Guvernul României să protejeze toate pădurile virgine, dar pana acum nu s-a intaplat nimic în acest sens cu excepția faptului că ultimul Peisaj Forestier Intact al Europei localizat in munții Retezat a fost pierdut, datorită tăierilor sistematice.

Coşava Mică, o pădure extraordinară de fag din munţii Semenic, devenită simbol al luptei împotriva desfințării pădurilor virgine din România, este astăzi în pericol de exploatare pentru a deveni un banal lemn de foc. Aceasta măsoară 739 de hectare şi este localizată în zona de sud-est a Parcului Național Semenic-Cheile Carașului, limitrofă acestuia. Această pădure este dovada vie a felului în care pădurile de fag acopereau întreaga Europă, dupa ultima glaciațiune. În anul 2015 operatiunile de defrișare au început în zona de nord a pădurii Coşava Mică.

Romsilva, care administrează această pădure de stat, refuză să o includă în Parcul Naţional Semenic şi să o facă patrimoniu mondial UNESCO. Factor decizional este Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor unde AGENT GREEN a depus documentaţia tehnică pentru protejarea pădurii Coşava Mică.
Guvernul ignoră aceste documente, depuse încă din Februarie 2015. Până în prezent ministerul se comportă ca o marionetă a Romsilva şi ignoră demersurile pentru protejarea Coşavei Mici.

Coșava Mică devine simbolul celor 180.000 hectare de pădure virgină, care se află în pericol iminent. Haideți să le salvăm pănă nu este prea târziu.

#savecosava

Sentimente-n centimetri

Tot aud expresia: „marea mea iubire”. Nu e de mirare sau ba da, e cu mirare și întrebare: de unde îți dai seama de dimensiunea iubirii? Bănuiesc că ne-ar fi mult mai ușor dacă am avea un centimetru special ca instrument de măsură pentru sentimentele noastre.