Odă pentru CityDent

Nu am amintit de experiența mea ca să mă vaiet, din contră, pentru a sublinia importanța unei astfel de situații în viața fiecăruia dintre noi. Pentru că nimic din ce ține de sănătate în general și sănătatea dinților în special nu poate fi tratat cu superficialitate, ci cu încredere. Încrederea într-o mână de specialiști alături de care să formezi o echipă care are un scop comun: zâmbetul ideal.

Pe scurt, dacă aș lua-o de la capăt, aș alege tot CityDent. Rezultatul e minunat, iar după albire sunt tot mai des întrebat dacă sunt dinții mei. Me happy!
P.S.: Încă port o gutieră. Noaptea, ce-i drept, dar tot horror este. ))))

Anexă la iubire

Poate de la vremea tristă de afară sau de la vremurile mele în care mă reîntorc la ceea ce contează cu adevărat, dimineața mă surprinde așezând în versuri gândurile și sentimentele adunate. Ca de obicei, vorbesc despre dragoste și iubire pentru că ele sunt singurele care ne pot umple sufletul și principalul scop în viață. Din punctul meu de vedere. Restul… sunt anexe care ne bucură, dar care nu ne împlinesc niciodată.

Despre fericire

Vorbim mult. Ne suparam si mai mult. Ne inchidem sub propria piele si ne gandim la fericire ca la o persoana de care ne este dor. In realitate, eu cred ca fericirea e o poezie pe care o scriem in timp ce ne punem ofurile in cuvinte.

Fericirea mea e o-ntrebare
simpla, fragila, ascunsa in mine:
Fericirea?
Sa te trezesti dimineata
sau
sa trezesti dimineata in tine.
Fericirea?
Sa cauti soarele pe cer,
sau
cerul sub soarele ce arde.
Ce-i fericirea?
Sa mergi, sa vezi, sa auzi
sau “sa fii” la prezent.
Fericirea?
Sa-i poti suna pe cei dragi,
iar telefonul sa sune a drag.
Ce-i fericirea?
Sa poti simti vantul si marea
cu mangaierea lor ca o soapta.
Fericirea e
putinta de-a visa
ca fericirea e doar un zambet.

IMG_4915

Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte

Refuz să cred că toți avem o misiune și după ce o încheiem e musai să plecăm. Atunci, care-i scopul? Amăgire, amărâre, contrast, suferință. Cine a ales sau a decis pentru noi? Chiar Noi? Personal, sunt foarte contrariat. Dacă nu alegem când să venim și nici când să plecăm, e posibil să fim doar niște marionete? Cine e păpușarul și cu ce drept face alegerile? Orice scenariu ar trebui construit pe inimile care bat și se zbat în noi.

Scrisoare de jos în sus

În urma unei destăinuiri a cuiva drag, am fost profund emoționat de ce era în sufletul acelei persoane și am încercat să redau o parte infimă din trăirile-i intense și, totodată, un soi de eliberare a sinelui cufundat în întrebări…

Mănâncă, roagă-te, iubește!

Îi mai întrebam pe unii, m-am întrebat și pe mine: „Mă, până la urmă despre ce e vorba în viața asta?”. Am ajuns la concluzia că viața ta e mai mereu despre altceva în afară de tine. E frumos să ai pentru ce să te trezești, să ai pentru ce și cui să îi zâmbești, e minunat să poți simți, să poți trăi frumos, să arunci cu dragoste și energie pozitivă pe unde poți. Pe scurt și non-clișeic: mănâncă, roagă-te, iubește!

Ucidem ceea ce iubim

Înainte de a fi oricum, suntem pur și simplu. Apoi, suntem o parte memorii, o parte iubire și restul necunoscute- care la fiecare dintre noi se îmbracă în diverse haine. Calități, atribute, defecte. Șarm, charismă, toleranță, înțelepciune, furie, angoase etc..