• +40 745226954
  • radudenispr@gmail.com
  • Bucuresti

Sistemul egoismului

Sistemul e de vină!!! Sistemul, nu oamenii, acele rotițe care se mișcă în propria lege, după reguli străine nouă. Au apărut din senin, s-au construit singure, iar noi, săracii, ne-am trezit captivi în sistem. Dăm vina pe el pentru tot ce (ni) se întâmplă, dar uităm că noi l-am creat. Ba mai mult, prin nepăsare l-am lăsat să se extindă […]

Achtung! Despre lupte și greșeli

Tocmai de aceea, asta nu ar trebui să se transforme într-o scuză care să justifice acțiunile sau vorbele noastre. O greșeală, fie ea cât de mică, ne poate influența și schimba cursul întregii vieți. În bine sau în rău. Achtung! Să fim cerebrali și atenți la semne!

Cum să n-o iubești?

Am încercat în urmă cu ceva timp să scriu despre cât de recunoscător îi sunt mamei mele. Și spun „am încercat” pentru că nu am reușit să cuprind în câteva paragrafe toate dragostea care mă îndemna să mă exprim. Așa că astăzi, 24 octombrie, găsesc un nou prilej de a sublinia cât de mult o iubesc pe cea care m-a […]

Oare ce-i fericirea?

Luați-mă în seamă sau nu mă luați. Poate nu sunt cel mai bun exemplu, nu mă prea exteriorizez și sunt mega rational. Iar raționalitatea e confundată adesea cu pesimismul.
Să revenim: fericirea e iubire. De frumos, de adevăr, de natură. Iubirea pentru ceilalți. Cuvântătoare și necuvântătoare. Iubirea pentru Dumnezeu.

Am ales să aleg!

Chit că unii au foarte mult și alții prea puțin, toți dormim pe o jumătate de pat. Toți facem caca. Tuturor ne ies fluide și ne curg emoții. Prin aceleași locuri, în aceleași feluri. Toți murim și nu luăm nimic cu noi. Nu-i mai bine să nu ne mai amărâm, să nu ne mai consumăm și criticăm aiurea? Uite de-aia zâmbesc eu! Am învățat să fac asta și să-i salut deopotrivă pe cei care care știu nu mă plac sau că mă bârfesc. Până la urmă, noi alegem.

Suflete criogenate

Pentru că e în natura noastră să trăim cu oameni, nu singuri printre oameni. E în natura noastră să iubim, să protejăm. Dar un nou anotimp s-a lăsat peste natura despre care vorbeam: o iarnă grea. Sau poate că sunt eu mai sensibil zilele astea la temperaturi atât de joase.

Nu suntem simple carcase!

Cum îi facem pe oameni să fie din nou umani? Noi suntem iubire, putem răspândi iubirea la infinit și să ne eliberăm prin ea. Știu că este greu. E drama multora, bineînțeles că și a mea (altfel nu aș fi vorbit despre ea). Uniți, neînverșunați unii împotriva altora, dezbrăcați de gândul: „Mai bine să sufere el/ea decât eu” , putem reuși să ne eliberăm sufletele încarcerate în minți blocate!

Arta Mocangelii

N-am inventat eu Mocangeala. Doar am ridicat-o la nivel de artă! Asta așa, pentru că nu îmi place să mă ascund după deget și să pretind a fi altceva decât sunt. Pentru unii, chit că toți o fac (la fel ca și sexul oral), e ceva abject și se dezic de a fi lucrat ever and ever pe bartere, schimb […]