Dor să-mi fie dor!

Când ești tânăr, ești frumos. Când trece timpul, ești frumos altfel. Acumulezi atâtea, încât e păcat să le ții doar pentru tine. Poate că nu am fost lăsați monogami, dar am fost lăsați să conviețuim în doi.
In the end, ce vedeți voi, văd și eu: că sunt foarte multe persoane singure care așteaptă în tăcere să simtă, să iubească, să trăiască. Aprecierea, mângâierea, plăcerea, dragostea. Chiar dacă adevărul nu este întotdeauna frumos, întotdeauna frumosul e adevăr!
#theblackman

Ochii văd, inima cere. Și suferă în tăcere

Să nu se înțeleagă că asta le rezolvă pe toate. Uneori, nici chimia nu e suficientă, pentru că trăim într-o societate scufundată în tabuuri, judecăți, prejudecăți, lacune spirituale, iar eu mă lovesc zilnic de toate. E adevărat că în timp te fortifici, dar asta nu șterge semnele de întrebare ce te fac să te gândești „unde ai greșit?” sau „de ce tu?!”.

Ce-i frumos, și lui Denis îi place!

Ochelari? De curând am descoperit Opticris și m-am îndrăgostit de modelele lor! La fel de mult îmi plac și tatuajele semnate Macavei Brothers. Sună eclectic, știu, dar mai știu că totul arată foarte bine grație look-ului de care are grijă doamna doctor Delia Thiess.
Acum, după ce am scris ce îmi place și de unde obișnuiesc să îmi cumpăr lucruri, în speranța că le pot fi de folos celor care au nevoie de puțină inspirație, o să ma duc să ma relaxez în Cișmigiu. Sau în Ioanid. Mă mai gândesc, așa cum obișnuiesc să o fac în timp ce merg cu metroul și chiar cu troleibuzul. Nu îmi plac taxiurile (dar nu am ce să fac). De condus, mai conduc uneori.

Eu. Cine?

Abia acum începe lupta grea. Să fiu sincer în încercarea de a descoperi cine sunt Eu, cu ce caut și ce aștept de la mine. Noi am descoperit și îngropat apoi iubirea de sine. Nu-i nimic, Dumnezeu a dat iertarea. Uitarea. Dar și reamintirea!

Celei care m-a învățat să fiu

Cred că e cea mai lungă frază pe care am scris-o până acum, dar tot Ea m-a învățat că și punctul poate fi transformat în virgulă, că iubirea este o succesiune de stări și experiențe comune, dar mai ales, că nu trebuie să te oprești decât atunci când ți-ai exorcizat emoțiile.
Apreciați-i pe cei dragi, rugați-vă pentru Ei și demonstrați-le zi de zi asta! Nu toți au fost norocoși să cunoască astfel de sentimente și să trăiască astfel de momente.
Te iubesc, Mama!

Fericiți cei săraci cu duhul!

Se întâmplă să întâlnești oameni care te fascinează, dar am observat că durează mult prea puțin încât să merite efortul, pentru că alte lucruri setează evoluția relațiilor în ziua de azi: banii, promiscuitatea, sărăcia, carcasa, mentalul. Iar cu câte știi mai puține, cu atât mai bine pentru tine. Vorba aia: fericiți cei săraci cu duhul! Îmi spun că trebuie să mă resemnez, că din singurătate nu se moare, așa cum nici din prostie nu a pierit nimeni. Ba mai mult, unii o duc chiar bine cu asta- drept dovadă ultimii ani ai existenței noastre!!!
Vorba mea celebră: Doamne ajută! În rest, chapeau pentru cei care cred în iubire, care mai speră la fericire și emană frumusețe prin ceea ce fac!

Mai bine singur, decât singur în doi

Ani în șir m-am ghidat după sintagma panta rhei, dar când vine valul mai mare curăță tot și rămâi dezgolit ca o plajă după reflux. Cu amintirea că aici a fost cândva ceva. Curgerea asta a lucrurilor a transformat ideea de compromis în ceva normal, firesc, dar caut să mă feresc pe cât pot de ceea ce nu e autentic. Uneori e greu să îți dai seama ce trebuie să alegi, căci totul vine frumos împachetat. Eu cred că detaliile fac diferența și e mai bine să te pierzi în ele, decât în afara lor. Mai bine singur, decât singur în doi.

Ailaviu!

Da, știm deja cu toții că viața e scurtă, postăm pe facebook mesaje inspiraționale, ne facem coveruri care să ne amintească asta, dar o trăim cu adevărat doar în momentele de cumpănă. Ar trebui să creăm frumosul în jurul nostru zi de zi, pentru că este ceea ce ne însoțește din momentul în care venim pe lume până când plecăm. Nimic nu se pierde, totul se transformă.
Doamne ajută și ai grijă de noi de acolo, de sus!

Pe cine calci la urcare?

Anyway, nici eu nu pot contesta că m-am schimbat în cinci ani de abia mă mai recunosc. Am chiar și o vorbă: „pe câte mi-a dat Bucureștiul, pe atâtea mi-a luat”, dar numai cu „ajutorul” meu. Sunt convins că toate au un scop, dar important e să nu uiți cine ești. Căci viața nu uită și Dumnezeu nu doarme.